Dupa parcurgerea programului mi-a ramas un timp liber si am zis sa mai ma abat de la regula si am mers la strandul lacului.Lume putina,nu mai e plin sezon,cu soare,apa,frumos.Era o doamna care inota de zor.Am urmarit-o ceva timp si am abandonat.La soare era cald si am trecut la umbra.Ma racaia pa suflet,erau ani buni de cand nu inotasem.Imi vine o idee si merg la cabinetul medicului.Ii spun ca as vrea sa inot in lac si care sunt conditiil M-i dat verde,sa nu fie apa prea rece pentru mine,ca facusem bai calde pana atunci si sa nu le mai alternez.Ziceai ca zbor.Abia asteptam sa mananc si la baie.Dupa 8 ani am reusit sa inot ca pe vremuri.La inceput aveam o strangere de inima,emotii,nu stiam cum o sa reactioneze corpul dupa boala si ca masura de precautie am inotat cu doamna pe care o vazusem dimineata.A fost minunat! Nici nu visam sa ma comport normal ca pe vremuri.Am trecut un prag pe care cu greu gandeam ca-l voi trece vreodata.Am inotat amandoua si cu un copil,care vroia si el sa fie in preajma cuiva la inot.Avea 16 ani si cum nu erau in apa alte persoane s-a alaturat noua.Frumos si placut.Parca s-a intregit o parte acreierului meu si ma consider un om normal.De vreo doi ani umblu cu costumul de baie dupa mine,dar ba nu am avut unde ,ba nu am avut cu cine sa merg si abia acum s-a ivit ocazia.Parca am fost intr-o croaziera in Tenerife.Sunt multumita si mandra ca am trecut hopul asta.Cred ca e ultimul.
