sâmbătă, 11 septembrie 2010
Cum ne trece timpul
A doua zi
de lene.Ieri sambata am facut o
incursiune prin Slobozia.Un oras de campie,curatel cu oameni preocupati de treburile lor,un pic
posomorati,grabiti ,destul de linistiti dpdv verbal,mai inchisi in ei parca
fata de altii din alte zone.Am cutreierat o multime de magazine.Aceeasi marfa
cu preturi diferite,multe spatii mici,inguste cu fel de fel.Am reusit sa cumpar
cate ceva,mai mult de suvenir ,dar am obosit teribil.Lucrul cel mai bun ,au fost niste covrigi,specifici
locului,dar foarte gustosi si proaspeti.Pe vremuri,cand mergem in delegatie la
Bucuresti,la intreprinderea de cabluri,la poarta institutiei era un batran cu
un cos mare acoperit cu un tifon si vindea astfel de covrigi.Nu-mi trebuia
mancare daca luam 2-3 covrigi din astia.Cred ca era partea cea mai interesanta
a delegatiei si asteptam cu emotie cand ma duceam pana vedeam batranul.Asta
mi-a ramas mie in cap,nu ditamai intreprinderea cu produsele ei.Asa s-a si
ajuns,la covrigi ca nu mai e nimic.Cand te duci intr-un loc strain,mai ales oras
si vrei sa petreci cateva ore,una din problemele majore ale noastre e ca nu sunt wc-uri publice.Ce sa faci 4-5
ore ?Unde sa mergi ?Noi care
suntem mai in varsta indraznim,intrebam,cerem voie,dar cei tineri carora le e
jena ce fac ?Asta da civilizatie !Cand am sa gasesc un oras cu wc-uri
publice am sa-mi dau seama ca e un mare
gospodar la conducerea lui.Asa ca o plimare cam lunga ieri prin
oras.Azi,duminica m-am lenevit si m-am trezit mai greu.Dupa masa de dimineata
,ne-am gatit adecvat si am mers la o biserica linga noi,in zona parcului.Nu sunt incantata sa
merg,dar am o obligatie morala fata de parintii mei sa le aprind cate o
lumanare cand am ocazia.Nu pot sa stau
prea mult ca daca ma pun pe plans cu greu ma opresc.Mu-mi place ca toate
parohiile au instlate tot felul de instealatii de sonorizare,care-mi dau fiori
cand aud acele vorbe de duh cu o puternica si stridenta auditie.Cu toate astea
lumea statiunii nu are unde sa se duca
si toti batranii se aduna la biserica.Erau destul de multi.Cred ca si
neputinta,boala ii indeamna sa mearga in speranata ca se vor vindeca.Aici e o
traditie.Toti vin sa se vindece,pe nimeni nu am auzit sa fie un pic mai bine.miracole nu se
intampla si cu toate astea ei spera Sunt mai
grele zilele cand nu ai programul
stabilit de zi cu zi.Trece mai greu timpul si mi se pare ca e o zi pierduta.De
maine o a fiu mai activa.