Sunt de cateva zile bune la Amara.Am inceput sa ma obisnuiesc cu tratamentul,orele de masa,programul de voie care mai ramane.Intr-o zi plimbandu-ma pe aleile parcului zaresc o fetita care se plimba cu o bicicleta.Intru in vorba cu ea si ma lamuresc ca e sora mai mica a baiatului cu accidentul.Va dati seama ca ne-am imprietenit foarte repede.Am aflat ca daca primeste niste bani se duce si-i da bunicii sa cumpere paine.Am intrebat-o pentru ca vroiam sa-i cumpar ceva dulce,sau o inghetata,asa ca am renuntat ce vroiam si i-am pus in manuta ei mica cativa bani care sa-i dea in casa.Ce sa va mai zic ca avea 7 ani si mergea la scoala peste 2 zile?O mana de om cu o frumusete aparte ,niste ochi tristi,moscolita ,care zambea precum Gioconda, i-am facut cateva fotografii.Ce soarta au unii copii!Altii au tot ce-si doresc , pe cand cea mai mare parte sunt ai nimanui si cresc la voia intamplarii.Am fost intoarsa cateva zile si inca nu mi-a trecut.Va pun cateva poze sa vedeti si voi gandacelul de care v-am povestit.
