Ieri am avut o zi plina de indatoriri pe care le-am indeplinit.Ne-am propus sa mergem pe la locurile natale.O facem destul de rar,cam la cateva luni.Incepem cu vizitele la cimitire si terminam cu vizitele la rude.E greu cand vezi ca ai ramas in prima linie a mortii,dar te obisnuiesti dupa o perioada de timp.Suntem bine primiti,chiar daca nu am anuntat rudele din partea sotului.Cumnata mea o buna gospodina,cu o familie mare ,nu ne lasa sa plecam fara a sta la masa.E un prilej de a povesti ,de a ne spune problemele,de a ne consulta in diverse situatii,de a sta cu batrana mea soacra.Trebuie sa reducem timpul,pentru a merge la rudele mele ,un unchi,o matusa si trei verisoare.Acolo stau cele patru familii intr-o curte.Va dati seama ca facem o adunare undeva,ca sa vorbim cu totii, altfel nu ne ajunge timpul.Cu toate ca ne auzim la telefon destul de des,bucuria revederii e mare.Am venit parca mai linistita ca alta data si pe traseu am privit campurile,florile,casele.Spuneam retoric, ca nu am vazusem o localitate apropiata drumului nostru.Sotul meu, excesiv de amabil mi-a propus sa ma duca.Am incheiat cu vizitarea unui catun ,de la vreo 7 kilometrii inainte de oras,pe care nu-l vazusem niciodata.Era dupa niste dealuri pitit,plin de farmec si viata.Drumul pana acolo a fost ca in povesti.Aveam impresia ca suntem singuri intr-o mare parte din natura.
Foarte surprinzator pentru mine,care de-o viata nu am reusit sa ajung pana acolo decat acum.Am incheiat Duminica destul de placut.
