Lacul

Multe gaste salbatice si cateva lebede se plimbau pe lac zilnic.Frumos.Dadea o nota de salbaticie cu toata agitatia din jur.

Teminarea sejurului

Mult a fost,putin a ramasGataaaaa!  S-a terminat cu distractia. Maine merg acasa. Ultimile zile m-au incantat. Vremea a fost superba si am putut face plaja(mai putin) sa dau cu namol prin partile bolnave,baie in lacul Amarei. Foarte frumos.  Apa cam murdara la mal,dar calda si intinderea mare. Am avut loc sa ma desfasor,pentru ca nu era mai nimeni in apa. Am fost in largul meu. Stateam si leneveam pe luciul ei si-mi aminteam ce vazusem eu la tv acum ceva timp de la mare,cata lume,furnicar nu alta si ce linistita eram eu aici. Totul s-a terminat. NU ma gandeam ca vara asta sa innot intr-o apa fie ea si piscina,darmite un lac. Am terminat vara intr-un ritm alert si fructuos . Abia astept acum dupa 17 zile sa ajung acasa.

Fetita cu bicicleta

Sunt de cateva zile bune la Amara.Am inceput sa ma obisnuiesc cu tratamentul,orele de masa,programul de voie care mai ramane.Intr-o zi plimbandu-ma pe aleile parcului zaresc o fetita care se plimba cu o bicicleta.Intru in vorba cu ea si ma lamuresc ca e sora mai mica a baiatului  cu accidentul.Va dati seama ca ne-am imprietenit foarte repede.Am aflat ca daca primeste niste bani se duce si-i da bunicii sa cumpere paine.Am intrebat-o pentru ca vroiam sa-i cumpar ceva dulce,sau o inghetata,asa ca am renuntat  ce vroiam si i-am pus in manuta ei mica cativa bani care sa-i dea  in casa.Ce sa va mai zic ca avea 7 ani si mergea la scoala peste 2 zile?O mana de om cu o frumusete aparte ,niste ochi tristi,moscolita ,care zambea precum Gioconda, i-am facut cateva  fotografii.Ce soarta au unii copii!Altii au tot ce-si doresc , pe cand cea mai mare parte sunt ai nimanui si cresc la voia intamplarii.Am fost intoarsa  cateva zile si inca nu mi-a trecut.Va pun cateva poze sa vedeti si voi gandacelul  de care v-am povestit.

Minunata zi

Dupa parcurgerea programului mi-a ramas un timp liber si am zis sa mai ma abat de la regula si am mers la strandul lacului.Lume putina,nu mai e plin sezon,cu soare,apa,frumos.Era o doamna care inota de zor.Am urmarit-o ceva timp si am abandonat.La soare era cald si am trecut la umbra.Ma racaia pa suflet,erau ani buni de cand nu inotasem.Imi vine o idee si merg la cabinetul medicului.Ii spun  ca as vrea sa inot in lac si care sunt conditiil M-i dat verde,sa nu fie apa prea rece pentru mine,ca facusem bai calde pana atunci si sa nu le mai alternez.Ziceai ca zbor.Abia asteptam sa mananc si la baie.Dupa 8 ani am reusit sa inot ca pe vremuri.La inceput aveam o strangere de inima,emotii,nu stiam cum o sa reactioneze corpul dupa boala si ca masura de precautie am inotat cu doamna pe care o vazusem dimineata.A fost minunat! Nici nu visam sa ma comport normal ca pe vremuri.Am trecut un prag pe care cu greu gandeam ca-l voi trece vreodata.Am inotat amandoua si cu un copil,care vroia si el sa fie in preajma cuiva la inot.Avea 16 ani si cum nu erau in apa alte persoane s-a alaturat noua.Frumos si placut.Parca s-a intregit o parte acreierului meu si ma consider un om normal.De vreo doi ani umblu cu costumul de baie dupa mine,dar ba nu am avut unde ,ba nu am avut cu cine sa merg si abia acum s-a ivit ocazia.Parca am fost intr-o croaziera in Tenerife.Sunt multumita si mandra ca am trecut hopul asta.Cred ca e ultimul.

Dupa cateva zile

Azi nu s-a intamplat nimic deosebit.Aici,un mic balamuc.Prea multa lume si personal de deservire putin.Asteptat pe la diferite cabinete,rezolvat cu procedurile prescrise.Imi propusesem sa ma duc la plaja dupa amiaza.Nu s-a putut pentru ca nu a fost soare si chiar a inceput un vantulet.Alta data.De multi ani nu am mai fost la plaja si sa fac o baie intr-un lac,mare,piscina.Poate pe viitor o sa am parte de asa ceva,ca tare imi doresc.Nu am iesit in parc sa ma intalnesc cu baietelul eram prea obosita si am stat in camera.Poate maine ca e sarbatoare sa fie o zi mai deosebita.

O alta zi

A doua zi  de lene.Ieri  sambata am facut o incursiune prin Slobozia.Un oras de campie,curatel cu oameni  preocupati de treburile lor,un pic posomorati,grabiti ,destul de linistiti dpdv verbal,mai inchisi in ei parca fata de altii din alte zone.Am cutreierat o multime de magazine.Aceeasi marfa cu preturi diferite,multe spatii mici,inguste cu fel de fel.Am reusit sa cumpar cate ceva,mai mult de suvenir ,dar am obosit teribil.Lucrul  cel mai bun ,au fost niste covrigi,specifici locului,dar foarte gustosi si proaspeti.Pe vremuri,cand mergem in delegatie la Bucuresti,la intreprinderea de cabluri,la poarta institutiei era un batran cu un cos mare acoperit cu un tifon si vindea astfel de covrigi.Nu-mi trebuia mancare daca luam 2-3 covrigi din astia.Cred ca era partea cea mai interesanta a delegatiei si asteptam cu emotie cand ma duceam pana vedeam batranul.Asta mi-a ramas mie in cap,nu ditamai intreprinderea cu produsele ei.Asa s-a si ajuns,la covrigi ca nu mai e nimic.Cand te duci intr-un loc strain,mai ales oras si vrei sa petreci cateva ore,una din problemele majore ale noastre  e ca nu sunt wc-uri publice.Ce sa faci 4-5 ore ?Unde sa  mergi ?Noi care suntem mai in varsta indraznim,intrebam,cerem voie,dar cei tineri carora le e jena ce fac ?Asta da civilizatie !Cand am sa gasesc un oras cu wc-uri publice am sa-mi dau seama ca e un  mare gospodar la conducerea lui.Asa ca o plimare cam lunga ieri prin oras.Azi,duminica m-am lenevit si m-am trezit mai greu.Dupa masa de dimineata ,ne-am gatit adecvat si am mers la o biserica linga  noi,in zona parcului.Nu sunt incantata sa merg,dar am o obligatie morala fata de parintii mei sa le aprind cate o lumanare  cand am ocazia.Nu pot sa stau prea mult ca daca ma pun pe plans cu greu ma opresc.Mu-mi place ca toate parohiile au instlate tot felul de instealatii de sonorizare,care-mi dau fiori cand aud acele vorbe de duh cu o puternica si stridenta auditie.Cu toate astea lumea statiunii nu are unde sa se duca  si toti batranii se aduna la biserica.Erau destul de multi.Cred ca si neputinta,boala ii indeamna sa mearga in speranata ca se vor vindeca.Aici e o traditie.Toti vin sa se vindece,pe nimeni nu am auzit  sa fie un pic mai bine.miracole nu se intampla si cu toate astea ei spera Sunt mai  grele zilele cand nu ai  programul stabilit de zi cu zi.Trece mai greu timpul si mi se pare ca e o zi pierduta.De maine o a fiu mai activa.

Cum ne trece timpul

A doua zi  de lene.Ieri  sambata am facut o incursiune prin Slobozia.Un oras de campie,curatel cu oameni  preocupati de treburile lor,un pic posomorati,grabiti ,destul de linistiti dpdv verbal,mai inchisi in ei parca fata de altii din alte zone.Am cutreierat o multime de magazine.Aceeasi marfa cu preturi diferite,multe spatii mici,inguste cu fel de fel.Am reusit sa cumpar cate ceva,mai mult de suvenir ,dar am obosit teribil.Lucrul  cel mai bun ,au fost niste covrigi,specifici locului,dar foarte gustosi si proaspeti.Pe vremuri,cand mergem in delegatie la Bucuresti,la intreprinderea de cabluri,la poarta institutiei era un batran cu un cos mare acoperit cu un tifon si vindea astfel de covrigi.Nu-mi trebuia mancare daca luam 2-3 covrigi din astia.Cred ca era partea cea mai interesanta a delegatiei si asteptam cu emotie cand ma duceam pana vedeam batranul.Asta mi-a ramas mie in cap,nu ditamai intreprinderea cu produsele ei.Asa s-a si ajuns,la covrigi ca nu mai e nimic.Cand te duci intr-un loc strain,mai ales oras si vrei sa petreci cateva ore,una din problemele majore ale noastre  e ca nu sunt wc-uri publice.Ce sa faci 4-5 ore ?Unde sa  mergi ?Noi care suntem mai in varsta indraznim,intrebam,cerem voie,dar cei tineri carora le e jena ce fac ?Asta da civilizatie !Cand am sa gasesc un oras cu wc-uri publice am sa-mi dau seama ca e un  mare gospodar la conducerea lui.Asa ca o plimare cam lunga ieri prin oras.Azi,duminica m-am lenevit si m-am trezit mai greu.Dupa masa de dimineata ,ne-am gatit adecvat si am mers la o biserica linga  noi,in zona parcului.Nu sunt incantata sa merg,dar am o obligatie morala fata de parintii mei sa le aprind cate o lumanare  cand am ocazia.Nu pot sa stau prea mult ca daca ma pun pe plans cu greu ma opresc.Mu-mi place ca toate parohiile au instlate tot felul de instealatii de sonorizare,care-mi dau fiori cand aud acele vorbe de duh cu o puternica si stridenta auditie.Cu toate astea lumea statiunii nu are unde sa se duca  si toti batranii se aduna la biserica.Erau destul de multi.Cred ca si neputinta,boala ii indeamna sa mearga in speranata ca se vor vindeca.Aici e o traditie.Toti vin sa se vindece,pe nimeni nu am auzit  sa fie un pic mai bine.miracole nu se intampla si cu toate astea ei spera Sunt mai  grele zilele cand nu ai  programul stabilit de zi cu zi.Trece mai greu timpul si mi se pare ca e o zi pierduta.De maine o a fiu mai activa.                                      

Jurnal de la baile Amara

Ati fost vreo-data la bai?Daca nu sa va povestesc eu cate ceva.Am obtinut un bilet prin insistenta partenerei mele de calatorie.Initial am avut in luna aprilie,dar nu am putut merge avand alte prioritati.Acum e septembrie.O vreme buna pentru odihna.Am ajuns aici cu multa speranta ca ceva s-a schimbat,in bine ,dupa cum citisem pe net.Da de unde !Una se lauda cei cu saitul respectiv si alete sunt datele.Cand o sa am acces la net o sa scriu pe toate saiturile care e realitatea.Ei isi permit sa minta cu nerusinare pentru ca sunt foarte putini pensionari bolnavi ,care sa intre pe net si sa vada una scriu si alta e realitatea.Am acceptat din start sa stam 3 persoane intr-o camera de sila sa nu mai ma ploconesc la niste pitipoance care oricum nu vad ce sa caute acolo,pentru ca au niste mutre mai acre decat ale oamenilor aia batrani si bolnavi.Ne-am cazat si orice rau e spre bine.Dupa cateva zile mi-am dat seama ca a fost bine ,pentru ca sunt foarte linistita, partenera mea si-a gasit o geamana.Vorbesc amandoua asa de mult ,ca eu sunt linistita,ma pregetisem de acasa cu casti sa ascult muzica pentru ca la o anumita varsta auzul scade si eu nu suportam televizovul tare si nici emisiunile pe care le vizionau.Deci una calda,una rece.Alta calda ca e o dulceata de doctor,miniona cu dragoste de oameni ne-a consultat cu atentie,ne-a recomandat procedurile adecvate si apoi ne-am apucat de treaba.Au trecut doua zile.Sunt multumita pana cum.Mancarea e gustoasa si suficienta,e curat,deci nu poti avea niste pretentii absurde la pretul platit.Era un pacient nemultumit ca suntem ca la cantina,nu ca la restaurant.Dupa cum arata el nu cred ca avea nici pe departe acasa parte de asa ceva,numai ifose.Acum suntem in pauza doua zile.Mai sciu maine.