Dezamagiri si nemultumiri

Saptamana trecuta am avut o mare incantare cand am aflat ca voi petrece sfarsitul de saptamana cu copii.Asa a si fost prima si a doua zi.Ne-am reunit,am povestit ne-am omenit.Am mers la cumparaturi,ne-am facut planuri pentru zilele urmatoare,dar nu a fost sa fie.Seara a fost estompata de o suferinta a Simonei,fica mea.Am crezut ca e trecator,dar a doua zi dimineata m-am convins ca e mai grav decat ma asteptam.Stau si ma intreb de ce nu e dat pe pamant ca durerea de poata fi transferata?As fi dat orice sa fi preluat eu o parte din durerea ei,sau sa fi putut face o magie ca s-i treaca.La un moment dat printe suspine m-a si apostrofat ca ma uitam insistent la ea,cred ca aveam o fata...,ca e cumplit sa vezi copilul suferind si tu sa nu prea poti face nimic.In urma unei convorbiri cu un medic minune,al nostru i-am administrat un algocalmin si un paracetamol.Cand a adormit am crezut ca zbor de fericire.Am dormit cu grija,dar a fost un pic mai bine.Dupa deliberari s-au pornit la casa lor.Acolo in urma vizitei la medic specialist s-au luat niste decizii.Sper sa fie bine.Uite asa voba bunicei mele ''de la un car cu boi,am ajuns la o punga goala''.