Au trecut cateva zile in are nu am avut chef de scris,mai mult am transcris.Sunt anumite evenimente in viata noastra care ne marcheaza fara sa vrem,cat ne-am stradui sa trecem mai usor peste ele nu merge.Sunt oameni si oameni,altii trec mai usor,altii mai greu.Pot spune ca am fost norocoasa in general,dar acum am luat un cos de noroc in viata asta pe ultima suta de metri.Cred ca Dumnezeu te rasplareste in viata pentru ceea ce faci si ceea ce esti.Nu mi-am dat seama cata nevoie ai de cei de langa tine in situatii mai dureroase si in ce masura te pot ajuta.Nu m-am tinut de neam,(rude).Am cateva de care ma tin si nu visam sa ma poata ajuta atat.Dupa aceasta pierdere a mamaei,mi-am revizuit nu numai partea mea de viata care mi-a ramas,dar si ce ar trebui sa fac pe ultima suta de metri ca sa ai un sprijin si-un ajutor la nevoie.Cat esti tanar vrei sa locuiesti singur,ca ai personalitate si nu-ti place sa se bage cineva in viata ta. Sa hotarasti ce faci,cu cine esti prieten,cum iti amenajezi casa,cum sa-ti cresti copilul,tot,tot ce depinde de traiul zilnic.Pe masura ce trec anii nu iti vine mintea la cap,esti la fel.Cand insa ,e o intamplare neplacuta,te trezesti brusc si-ti revizuiesti atitudinea.Atunci iti dai seama ca nu poti trai singur.Asta se plateste si inca foarte scump in viata.Vezi ca totul e de prisos si-ti dai seama ca nu ai procedat bine.Egoismul din noi ,pe care nu-l recunoastem niciodata,lasa urme adanci si marcheaza persoanele din jur.Acu am ajuns la concluzia ca:mai bine mai tarziu ,decat niciodata- sa vezi unde ai gresit si unde nu.