miercuri, 25 martie 2009

Cat adevar in aceste randuri

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler - Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. - Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit. - Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui ? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a răspuns: - Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească..., iar apoi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani..., iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. - Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat: - Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi ? - Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc..., şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece ; - Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin ; - Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu încă nu ştiu să-si exprime sentimentele ; - Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru si că pot să-l vadă în mod diferit ; - Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi. - Mulţumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus: - Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

duminică, 22 martie 2009

Capitala

Azi,dupa mai multe esecuri,am ajuns la bucuresti.Am popsit la complexul expozitional.Aveam doua probleme;una targul de turism,unde o prietena vroia sa se documenteze in legatura cu o excursie si eu sa vad targul copiilor.Fiecare am urmat drumul propus.Eu am vazut multe,am pozat cu voia parintilor niste fetite,am luat preturile,am consultat produse,le-am verificat,bune dar exagerat de scumpe.Niste pantofiori de 6-7 cm,costau 165 roni.Am amutit.Multe,frumoase si scumpe.Tot sa imbraci copii cu astfel de straie.Dupa asta am vrut neaparat sa vizitez gradina botanica.Un mare esec.Nu imi imaginam ca poate sa arate asa.Parca earau plantate numai indicatoare si etichete.Daca imi spunea cineva nu credeam,dar am vazut cu ochii mei.O mare deceptie.Pacat ca a ajuns in asemenea hal.

Copii din capitala

joi, 19 martie 2009

Octavian Paler

SFERA CUNOAŞTERII – Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească...
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că, oricât mi-ar păsa mie, Altora s-ar putea să nu le pese...
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, Ci PE CINE ai.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere. Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi...
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute. După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva...
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă, Ci cu ceea ce poţi tu să faci...
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, Ci contează ceea ce pot eu să fac, pentru a rezolva.
Am învăţat că, oricum ai tăia, Orice lucru are două feţe...
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde... S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi .
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie... Indiferent de consecinţe...
Am învăţat că poţi continua încă mult timp... După ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, Dar nu ştiu s-o arate...
Am învăţat că, atunci când sunt supărat, am DREPTUL să fiu supărat, Dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că, indiferent cât de bun îţi este un prieten, Oricum te va răni din când în când... Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii... Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi, Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc... Şi nici faptul că nu se ceartă, nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că, uneori, trebuie să pui persoana pe primul loc... Şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru... Şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că, indiferent de consecinţe... Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore... De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat... Când te strigă un prieten, vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul, Ca şi vorbitul, Poate linişti durerile sufleteşti ...
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult Îţi sunt luaţi prea repede ...
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc, Ca să pot să fiu iubit.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE ! Concepţie şi realizare, Doina Ciobanu-Mie mi-a placut si am postat sa citeasca si altii.

miercuri, 11 martie 2009

Periplu

Pentru ca mi se pare prea lunga aceasta perioada de tranztie de la iarna la primavara,m-am gandit sa schimb macazul si am inceput un periplu prin oras,colindand pe diferite strazi mai putin circulate.Am avut multe surprize,unele placute ,altele nu.Cel mai mult m-au incintat niste gradini ,se vedea mana de specialist si am vazut multe plante mediteraniene.Multi leandri,arbusti pe care pana acum nu am vazut la noi in oras.M-as bucura daca ei rezista ca mi-as schimba si eu aranjamentul din gradina si nu i-as mai plimba pe sezoane.Mai dupa amiaza am vizitat o fosta colega de liceu ,la aranjamentul alteia.Cu toate ca locuieste la cativa kilometrii nu ne-am mai vizitat de mai mult de 20 de ani.Am depanat amintiri,ne-am consultat in diferite probleme si una peste alta a fost o vizita placuta.Mult mai placut a fost cand am ajuns acasa si am vazut ca nu prea am motive serioase sa fiu nemultumita de ce am realizat.Am venit cu un sentiment de mandrie ca am facut ceva in viata ,fata de altii care nu au facut nimic.Totul in degradare si lincezeala,in neputinta si nepricepere,cu pretentii si ifose de oameni intelectuali.Sa treci prin viata si sa nu plantezi macar un pom in gradina ta ,sa nu amenajezi nimic in jurul casei pe care ai mostenit-o de la inaintasi mi se pare incredibil.Am un sentiment de mandrie si multumire.O sa continui periplul pentru a fi din ce in ce mai incantata de mine si ai mei.

marți, 10 martie 2009

De ce ii ranim pe cei la care tinem?

Întotdeauna îi rănim pe cei apropiaţi, îi criticăm, le spunem cuvinte "dure", după care ne pare rău şi căutăm să-i împăcăm. De ce acest comportament? Psihologii susţin că există o mulţime de motive pentru care reacţionăm astfel. Însă toate au un lucru în comun: ele îşi ating scopul pentru că cei dragi ne dau voie să îi rănim.Aşteptări înşelate"În primul rând, această energie nu poate fi descărcată pe oricine, tocmai din cauza efectului negativ asupra celor din jur. De aceea ţinta acestei descărcări nu poate fi decât persoanele care ar accepta acest comportament, respectiv cele apropiate. Angajatul nu va urla niciodată la şef, pentru că îi este frică să nu fie concediat, dar va ajunge acasă şi va urla la cei din familie", observă psihologul Andrei Chiriac. Potrivit acestuia, atunci când eşti nervos, simţi nevoia să te descarci fără a mai ţine cont de sentimentele celorlalţi. După ce episodul de furie a trecut şi mintea s-a limpezit, survine realizarea acţiunii şi a consecinţelor. Acum intervin, bineînţeles, şi mustrările de conştiinţă pentru fiecare individ în parte, exprimate sau nu.De ce îi rănim pe cei dragi? Pentru că suntem frustraţi şi supăraţi pe noi înşine şi prin pedepsirea lor nu urmărim decât să ne pedepsim pe noi. Considerăm că nu merităm nimic bun, aşa că încercăm să identificăm şi să distrugem toate lucrurile pozitive din viaţa noastră.Un alt motiv ar fi acela că avem aşteptări prea mari de la familie, rude sau prieteni. Atunci când ei ne dezamăgesc, ne simţim trădaţi şi simţim nevoia să-i facem să regrete. Critica este o "armă" uzuală pe care o folosim în această situaţie. "Critica poate avea două conotaţii: una pozitivă şi constructivă şi alta negativă, agresivă. Cea din urmă este şi cea la care ne referim în situaţia de faţă. În aceste cazuri vorbim de o cantitate de energie acumulată în interiorul individului, care trebuie evacuată cumva. Ţinta are două posibile direcţii: persoana cauzatoare sau persoane care se află în apropiere în acel moment. De exemplu, se întâmplă de multe ori ca soţul, printr-o neatenţie repetată, să provoace la partenera de cuplu o reacţie virulentă, exprimată printr-o discuţie aprinsă. Sau, în celălalt caz, soacra cu ochiul atent asupra soţului nu-l slăbeşte din critici şi atenţionări. El îşi pleacă capul în faţa soacrei, dar îşi varsă supărarea asupra nevestei, care nu are nici o implicaţie în incident", explică psihologul Andrei Chiriac. Potrivit specialistului, aceste reacţii au un caracter de "defulare", de eliberare de o anumită nemulţumire, "frustrare" sau neajuns. Ele sunt determinate fie de o nevoie justificată, fie de situaţia în care mecanismele psihice nu mai pot ţine în interior această energie. Ne vărsăm nervii pe cei din jur şi pentru că ne simţim neînţeleşi. Ne scapă motivul pentru care ei nu percep lucruri care nouă ne apar simple şi evidente.Televizorul, un motivPsihologii sunt de părere că unele emisiuni şi filmele ne influenţează comportamentul faţă de cei dragi. Scenele violente, melodramele, telenovelele şi filmele încărcate de suferinţă şi autodistrugere lasă urme adânci în subconştientul nostru. Astfel, suntem tentaţi să imităm aceste comportamente şi să reacţionăm la fel, adică să îi facem să sufere pe cei apropiaţi doar pentru că aşa a făcut actorul X din serialul preferat. Însă mai sunt şi alte cauze pentru care ne comportăm aşa. Îi iubim pe cei apropiaţi, dar în acelaşi timp îi şi urâm pentru că ne cunosc slăbiciunile: masca pe care o purtăm în relaţiile cu alte persoane o lăsăm deoparte atunci când suntem cu ei, aşa că toate lucrurile "urâte" pe care încercăm să le ascundem vor ieşi la suprafaţă. Îi rănim pe cei dragi pentru a le asigura un confort pe mai târziu – cu toţii simţim nevoia să îi protejăm pe cei la care ţinem şi să îi strângem în braţe, aşa că îi rănim pentru ca, ulterior, să îi împăcăm şi să le oferim toată dragostea noastră. Pentru că persoanele apropiate sunt singurele care sunt sincere cu noi şi ne spun adevărul. Chiar dacă uneori ne doare sinceritatea lor, şi adevărul exprimat de cele mai multe ori simţim nevoia să reacţionăm la remarcele lor. Şi o facem prin agresivitate, jigniri şi ofense. Ne rănim părinţii, rudele, partenerii de viaţă sau prietenii pentru că avem încredere în ei. Noi suntem conştienţi de faptul că, indiferent ce vom spune sau vom face, nu vor exista consecinţe ale comportamentului nostru. Sfatul psihologuluiPuteţi scăpa de nervi şi fără a vă descărca pe cei dragi, spune psihologul Andrei Chiriac. Potrivit specialistului, atunci când simţiţi că "explodaţi" încercaţi să faceţi lucruri care vă plac şi care vă detensionează în acelaşi timp: beţi un ceai sau o cafea, ascultaţi muzică, ieşiţi cu prietenii sau cu câinele în parc. "Episoadele de furie pot fi evitate pe viitor, dacă cel care a experimentat această trăire realizează că ea nu a fost un lucru pozitiv", a spus psihologul. Cred ca am un motiv de postez eu acest articol cautat de zor ,dar a meritat!

luni, 9 martie 2009

7-8 si 9 martie

Zilele acestea sunt ceva mai speciale pentru mine si familie. Pe data de 7 martie a fost ziua de nastere a sotului,pe 8 martie,ziua femeii,pe 9 martie o sarbatoare ortodoxa si nu stiu cati ani de cand Simona a obtinut carnetul de sofat.Trebuie sa ma leg de ele pentru ca ma asteptam ca acest inceput de martie sa fie vremea mult mai buna cu noi.Avem destule bucurii si fara timp frumos,dar ar fi fost si mai frumos ca aceste bucurii sa fie imbricate cu o aura insorita.Asta e o stare de moment,nu pot sa generalizez.Ar fi bine sa se lungeasca cat mai mult,dar e ca o vraja care la un moment dat dispare.

vineri, 6 martie 2009

Istoria omenirii in varianta prescurtata

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Plânge... Bărbatul
descoperă peştera.
2. În peşteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.
3. Copiii ţipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul
şi bâta şi pleacă la vânătoare.
4. De la atâta carne, Copilul se îmbolnăveşte de scorbut şi beri-beri.
Femeia plânge. Bărbatul descoperă
agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis,
Bărbatul
lipseşte prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul
începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc,
găină, etc.
6. Femeia s-a săturat de friptură făcută la ţepuşă cu garnitură de
boabe verzi fierte mâncată de pe o frunză. Plânge. Bărbatul descoperă
olăritul.
7. În peşteră e curent şi umezeală şi din cauza asta copiii răcesc, fac
pneumonie şi mor. Femeia plânge.
Bărbatul construieşte mai întâi un bordei, apoi o casă din lemn şi
piatră.
8. A venit iarna şi e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea
şi blana animalelor moarte se poate prelucra şi confecţionează haine.
9. Hainele din piele, precum şi alea din blană, put. Femeia plânge.
Bărbatul descoperă pe rând hainele din
lână (care sunt aspre şi zgârie - Femeia plânge), hainele din in (care tot
aspre sunt - Femeia suspină) şi într-un final hainele de mătase (care par
a
fi mulţumitoare - Femeia zâmbeşte). Mai târziu, Bărbatul
rezolvă şi problema mirosurilor emanate de pieile şi blănurile menţionate
mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanţă cum ar fi protecţia turmelor de
animale şi stârpirea potenţialilor prădători ţin Bărbatul departe de
casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticeşte câinele şi pisica.
11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Începe să
plângă. Bărbatul inventează fardurile şi bijuteriile.
12. Femeia se plictiseşte de atâta stat în casă şi vrea să-şi
lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează
roata, domesticeşte calul şi descoperă barca pentru că femeia e fragilă şi
oboseşte repede. În plus, nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând... peste
ani...n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp,
bani sau dispoziţie pentru excursii în
străinătate, cu prietenele s-ar
plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Capac peste toate,
ca de obicei, Bărbatul nu e acasă şi oricum nici el n-ar înţelege mare
lucru. Femeia ar avea aşaaaaa… un fel de chef de a scrie ceva care să-i
aducă complimentele unor necunoscuţi şi să fie o chestie care să păstreze
anonimatul şi absolut totul trebuie să fie sub control şi… Pentru a nu
ştiu câta oară în istorie, Femeia începe să plângă. Bărbatul inventeaza
blog-ul. Morala: Când femeile plâng,
umanitatea evoluează. Altă morală: Fără femei am fi trăit şi acum în copac.

joi, 5 martie 2009

A venit primavara

Ce inseamna sa tina Dumnezeu cu tine.Cand eram abatuta si fara nici un elan ,aflu o veste extraordinara.Stiam de cateva saptamani ca voi fi bunica,dar sunt o fire mai rezervata si am zis sa mai treaca o vreme sa ma conving.Aseara destul de tarziu am aflat ca o sa am o nepotica,vorba reclamei de la tv.Atept de atata vreme ca nu mai am putere sa ma bucur zgomotos cum imi e firea ,de frica sa nu declansez o intoarcere in timp.E un lucru extraordinar cand esti la pensie,ai timp si rabdare sa ai nepoti,mai ales ca eu ma imprietenesc foarte repede cu orice fel de copil.Nu-mi incap in piele de mandra,imi imaginez cum se umfla in pene ginerele meu.Toti ne bucuram,tot neamul,sau neamurile pentru aceasta mica fiinta.Eu deja visez cu ce se va imbraca,cum o voi invata sa inoate,sa mergem in parc,sa patineze ca a stiut primarul asta de a facut un mic patioar,sa faca tenis,sa cante si cate si mai cate.Vise.Sa fim cu totii sanatosi si mai vedem.

miercuri, 4 martie 2009

Astept primavara

Primavara e modul in care natura ne spune : “sa inceapa petrecerea” ! Robin Williams
Daca nu avem iarna, atunci primavara nu va fi atat de placuta. Daca pe parcursul vietii nu dai de problemele , atunci nu vei aprecia prosperitatea. Anne Bradstreet
Iarna este in capul meu, dar primavara eterna se afla in sufletul meu. Victor Hugo -in cautarile mele am dat de aceste citate care mi s-au parut bune,pentru ca tot asteptam schimbarea timpului si nu mai vine.Imi e dor de cabanuta mea si tot ce o inconjoara.Am planuri noi care vor declansa un mic razboi de familie,dar nu conteaza ca voi aduce o schimbare in mai bine.

marți, 3 martie 2009

Erata

Cand nu sunt atenta si scriu repede,nu-mi iese intotdeauna.Vroiam sa scriu -Asta seara si cand in loc de -and.

TEATRU

Asa seara am fost la teatru.Din cand in and ma rasfat cu cate un spectacol.In provincie actorii foarte buni vin mai rar si e pacat sa pierzi o asemenea reprezentatie.Frumos,cu tot respectul atat din partea actorilor cat si a publicului care i-a rasplatit minute in sir cu aplauze.
PIESA DE TEATRU - PODUL- Meda Andreea Victor (S), George Ivascu (D) si Horatiu Malaele (C) isi interpreteaza personajele in piesa de teatru .

luni, 2 martie 2009

Rugaciune

Cutreierand pe net am gasit o rugaciune .Mie dintotdeauna mi-au placut copii.Am gasit potrivit sa o transcriu pentru cei care au copii si vor sa le spuna seara la culcare o rugaciune. Rugaciunea mamei catre Sfanta Maria Maica Sfanta Preacurata, Vezi ce frumos dorm copiii?Ei imi sunt averea toata ,Pentru ei din greu ma zbucium, Pentru ei traiesc in lume.Si indur atat noianul De dureri fara de nume!I-am culcat, si-acum spre Tine vin, Ca ei sa nu ma vazaSi te rog Maicuta Buna Sa cobori o blanda raza,Raza bunataii Tale, Pe frumoasele lor pleteCa sa n-aibe vise rele Si nici pleoapele muiete.Si mi-i fa in zori de ziua, Cand or fi ca sa se scoale,Sa-i vad blanzi, cuminti si veseli, Indreptand spre Tine pasiiCum se-ndreapta inspre Tine, Colo-n cer, sus ingerasii.

duminică, 1 martie 2009

Cate ceva despre martie si martisor

Folclorul roman s-a dezvoltat la confluenta a doua mari regiuni ale civilizatiei europene: vestul si sudul Europei. De-a lungul secolelor, romanii si-au cristalizat propria lor cultura. Aceasta cultura reprezinta nevoia de comunicare a omului cu natura si a omului cu alti oameni. Spiritualitatea romaneasca a fost in perfecta armonie cu pozitia geografica a tarii noastre si cu practicile populare ale romanilor.
Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca printre cele patru mituri importante ale romanilor il vom intalni alaturi de "Miorita" si pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.
Romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. 1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia. Sarbatoarea este de fapt apriori timpurilor crestine, iar Dochia este un personaj pagan.Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii nostrii romani. Cuvantul "martisor" are origini latine si este numele popular al lunii martie. Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii
Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.