sâmbătă, 25 decembrie 2010

Sarbatorea Craciunului

De o perioada aceste mari sarbatori imi provoaca un fel de tristete inexplicabila , ma apuca brusc si fara motive  intemeiate.Oare ce-mi lipseste ca sa trec peste ele?Cred ca varsta e vinovata pentru nemultumirile care se ivesc brusc si dintr-o data.Nu cred ca sunt multi oameni multumiti,(fericiti sa nu mai vobesc)cu adevarat.Au o masca pe  care si-o pun si mimeaza sub ea.Or fi cei bogati,alt nivel ,care petrec pe undeva in lumea asta mare si nu au timp ca noi sa-si faca bilanturi de viata.Traim in fiecare zi cu indatoririle lasate de soarta,suntem multumiti sau nu,ne bucuram,ne infuriem,dar marile evenimente ma coplesesc.De cand sunt in primul pluton al mortii in familia mea, m-am schimbat involuntar.Poate asta e una din cauzele principale.Nu am fost crescuta intr-un spirit religios.Biserica pentru mine nu facea parte necesara in marile sarbatori religioase .Am privit-o  cu alti ochi la evenimente placute ca nunti,botezuri,in rest nu vad un refugiu al starii mele de neliniste. Cu ce m-ar putea ajuta?.Eu sunt foarte directa si cand am vrut sa ma spovedesc,preotul mi-a dat de lucru in a studia  toate tainele spoveditului si apoi sa ma duc.Sa fie el  sanatos pana m-oi duce.Poate e un defect al meu in a vorbi fara sa plec capul si cred ca asta deranjeaza. Daca as putea sa cred in dumnezeu  si as face din biserica un calculator sa ma atraga si sa-mi fie  drag sa ma duc,nu as avea timp de gandit,daca sunt sau nu multumita.Poate sunt un pic pretentioasa.Dar cer si eu cea ce consider ca ofer.Nu intotdeauna ti se raspunde la fel.Acu e prea tarziu sa mai schimbam mare lucru.Trebuia sa ma gandesc cam la jumatatea vietii,nu acum.Sa nu mai punem la socoteala si situatia sociala,care se inrautatrste pe zi ce trece.Parca toate vin tarziu si cu impact dur asupra starii noastre.Trec sarbatorile,intram in normal si raza mea de soare se va marii si va lumina viata bunicilor.

luni, 20 decembrie 2010

Am sosit

O perioada am fost  la minunea  mea,care azi a implinit 1 an si 4 luni.Nu am avut timp decat pentru ea si a  trecut   prea repede.Vroiam sa  facem mai multe,dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Am  venit acasa,dar nu pentru mult timp

marți, 30 noiembrie 2010

Cand te pornesti

De putin timp Thea a inceput sa mearga.Alearga si oboseste dupa cum se vede ,sau se juleste uneori ,dar de repara singura.

duminică, 28 noiembrie 2010

Probleme

De cateva zile nu mai pot descarca poze pe blog si pe picasa.Am cateva poze de toamna care vroiam sa le arat.E ceva ,undeva ca nu sunt mare specialista in calculatoare.Am avut ceva timp,dar nu am avut chef de scris.Am citit in schimb.Diversitatea e asa mare,ca te acapareaza si uiti de timp.Imi mai trebuie o viata ca sa ma multumesc cu ce as vrea sa invat.Ma bucur ca vremea s-a schimbat si vine iarna cum ar trebui.Era prea discordant sa umbli in taior la sfarsit de noiembrie,ca sotul meu in vesta,credeam ca va trece iarna in ea.Mi-am rezolvat cam toate problemele de case in vederea  venirii frigului.La cabanuta am conservat-o pana cand va veni primavara,iar la bloc curatenia pentru sarbatori.Am un semn de intrebare in ceea ce priveste bradul.Eram inebunita pana acum cativa ani sa am un brad mare,bogat,frumos.Era un ritual achizitionarea lui.Mi se parea o mare bucurie ce mi-o permiteam,ca eram cam in fiecare an cu familia impartita in mai multe zari.Nu reuseam decat in vreo 2-3 zile sa-l impodobesc,cred ca am in jur de 200 de globuri si globulete..Acum 2 ani am cumparat unul sintetic.Mi s-a parut mai comod si mai usor de aranjat.Acum, am ajuns sa ma gandesc, daca mai fac pom de sarbatori.Depinde de stare si de programul pe care il vom avea  de sarbatori.

duminică, 21 noiembrie 2010

Minunea bunicilor

Cum trece un timp de cand ma despart de Gargarita,gata incep sa-mi ordonez fotografiile facute inainte,filmuletele si tataie in fiecare seara are program de vizionare.El nu se plictiseste chiar daca ii pun de 10 ori acelasi film.Orice,numai sa o vada.La inceput am zis prima saptamana e grea,apoi a trecut luna.Cand a facut 3 luni deja o vedeam  mare,apoi sa stea in fund,sa-i dea dintii.Cand a mers in picioare a fost o mare cucerire,acum asteptam sa vorbeasca si uite asa o sa fim mereu incantati ce se intampla in viata ei.E un copil alintat,corconit,mai ales de bunici,sanatos si cu o mare diversitate de jucarii si utilaje.Am uitat de hainute.Are tataie o vorba"a ursit-o dumnezeu si pe ea cu haine'',doamne si ce fudula e! .Va dati seama ,la varsta ei o luna e destul daca poate purta o hainuta,sau incaltari.Creste si e normal ca sa-i ramana mici.Face parte din categoria copiilor foarte nazdravani.Uneori  are o mutrisoara de nevinovata,dupa ce face o prostioara cat e de mica.Sa fie sanatoasa si sa se faca mare ca pe noi nu reuseste sa ne supere.

vineri, 19 noiembrie 2010

Poate ne mai trebuie

Azi nu e una din cele mai bune zile ale mele.Fac ce fac si ma cuprinde nemultumirea.Daca sunt realista si pun in balanta bunele cu relele nu am de ce sa fiu  nemultumita.Cu sanatatea  binisor,probleme nu am,libera sunt,material ne descurcam,afara e soare si cu toate astea ma apuca o stare de rau general.O sa ma tina cateva zile pana cand vad pe altcineva cu mai multi fluturasi ca mine.Ma scutur,ma trezesc si intru pe fagasul normal.Ma  gandesc ca am ajuns la batranete si am facut asa de putine lucruri pe care mi le-am dorit cu adevarat.Disparitia parintilor mei m-a schimbat mult.Am vazut ca dupa noi,intr-o viata nu ramane mai nimic.Ce se luptau ei sa stranga,sa pastreze,sa acumuleze, si ???Totul s-a dus .Eu privesc ceva mai incolo si de pe acum am inceput sa fac ordine in jurul meu si as vrea cat se poate si in viata.Nu mai suport sa vad ca ma umplu de lucruri inutile ca "poate ne mai trebuie''.Constat ca ce pentru noi are o anumita valoare,pentru altii e nul.Ma intreb:asta ar putea ramane? e de folos cuiva? si asa le triez.Am  inceput cam din primavara si sper sa ma tina.Ce credeti voi ca e usor? Doar nu sunt singura!Pot spune ca la tv.,a sosit marea debarasare.Cred ca e si un fel de egoism,mascat,ca nu suntem intelesi,ca nu graviteaza toti in jurul nostru,ca mai e pe ici pe colo,loc de mai bine,pentru noi,bineinteles.De multe ori cred ca astfel de stari se ivesc din prea mult timp liber,ai timp,gandesti si ajungi la concluzia ca esti nemultumit.Ar trebui sa ne invartim ca intr-un carusel si pana sa ne desmeticim sa o luam de la cap sa nu mai gandim atat.Ma apuca piticii ca nu am capacitate sa pot invata mai multe pe calculator,ca nu stiu atat cat mi-as dori,ca nu mai am rabdare sa citesc carti,sa stiu o limba straina si cate si mai cate.Ar trebui sa-mi revizuiesc gandurile si sa vad si lucrurile bune care s-au intamplat in viata mea ,ori sunt destule.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Ce mai fac pensionarii

Cred ca fiecare om isi propune un plan de bataie pentru ziua respectiva sau pentru urmatoarele.Asa fac si  eu,numai ca mai greu  reusesc sa-l respect.Sunt  asa multe probleme de care trebuie sa tin seama si de multe ori nici  nu am tangenta  cu ce vroiam sa fac.Poate e mai bine asa.Nu ma simt constrasa sa fac aia si aia.Am perioade cand ma simt plina de probleme si chiar sunt,le rezolv pe  rand,cu viteza melcului.Daca ma framant si ma agit ,ce se rezolva singure?Vad ca toata lumea e intr-o continua agitatie,cu treaba sau fara.Am destule exemple care ma tempereaza in elanul meu uneori.Fac cate o vizita unor prietene si sunt ca un miracol pentru mine.Ajunsa acasa ma linistesc,sau  sunt foarte multumita de statutul meu actual.Azi e una din zilele in care sunt multumita de mine, sa vad daca ma tine si maine.Ce ma delecteaza este munca la gradina.Cum ne mai bucuram de toamna,am trebaluit destul de mult.Neobisnuita cu munca fizica am facut un  pic de febra,daca o sa continui,imi trece si fac miscarea,de care avem nevoie cu totii.Nu imi place rutina.Caut mereu  sa-mi schimb preocuparile,sa  fie diverse si atractive,de la sapa la calculator,e ceva!

luni, 15 noiembrie 2010

La padure


O zi neobisnuita

  Cu toata treaba ,azi am iesit in decor.Nu  ma gandeam ca o sa-mi fac timp si dupa- amiaza sa merg la padure.Neobisnuit de cald pentru aceasta perioada ,soare ,nu puteai sa ratezi o asemenea ocazie si m-am pornit cu o prietena la padure. O ora  de mers m-a relaxat ,m-a incantat,frunzele fosnind sub picioare imi da o senzatie de plutire asupra pamantului,am facut si cateva fotografii,doar padurea si noi.

miercuri, 20 octombrie 2010

Ce incantat e bunicul !

Zilele acestea am fost foarte ocupata.Daca ma iei la bani marunti,nu mai pot reda ce am facut punctual.Am  avut doua probe de foc,restul  normale,dar multe.Le-am rezolvat pe toate.Cu liste,listute m-am tinut de ele.Diversitatea problmelor m-a acaparat.Unele mi-au placut.Am facut de exemplu o multime de fotografii cu nepoata si am mers de le-am realizat,cateva sute,cam 600.Cred  ca am cam exagerat.O sa fiu mai exigenta pe viitor,noroc ca bunicul a fost foarte incantat ca pe langa astea mici i-am facut si un poster pe care l-am adugat la celelalte.E inconjurat la bucatarie numai de Gargarita.El o tateaza ca si cum ar fi reala.Rar sa vezi asemenea bunici.Sunt exagerati,devin obositori la un moment dat.Tot ce e legat de Thea e sacru .Sa vedem mai tarziu.....

vineri, 15 octombrie 2010

Toamna


A dat soarele din nou.Abia acum vedem si simtim toamna,dupa zilele reci si ploioase.Vedem  frumusetea ei,nostalgia ce ne apuca in fata frunzelor cazute.

Zile de toama




Toamna e pentru mine un anotimp frumos,de e soare ,de ploua,de am treaba in gradina,de pus muraturi.Toate zilele pana pica frunza ma incanta.Dupa ploaia rece de cateva zile ,au urmat altele cu soare si caldura.Chiar au inflorit inca trandafiri,iarba a mai crescut si  rosiile au mai rodit.O sa va arat ce rosii marete am avut.Nu m-am tinut de treaba la gradina  din primavara.Prioritate a fost nepotica si am lasat totul pe planul doi.Cineva mi-a zis   in mijlocul verii  cand avem niste plante micute, n-o sa mananc eu rosii anul asta!.Nu am contrazis-o.Natura ne-a contrazis pe amandoua.Asa ca acum pe toamna,am avut rosii destule si gogonele pentru muraturi. Eram hotarata sa nu mai  muncesc cu pregatirea camarii,se gasesc si la noi de toate,dar nu puteam sa arunc bunatate de recolta.Cateva zile am tot trebaluit.Vreau sa pun la punct cam tot ce e legat de casa ca eu sa pot merge la Gargarita mea.A fost si  la mine,dar pentru ea cred ca e bine la casa ei,cu vecinii ei,cu tot ce o inconjoara si eu sa dau o mana de ajutor si sa fiu in preajma  ei.

duminică, 10 octombrie 2010

Doamne,ce imi e dat sa vad !

De cand cu blogurile astea ,am si eu o curiozitate si cum am un pic de timp mai citesc ce scriu altii.Am ales diverse profesii,din domenii diferite si ma incanta uneoeri .Aseara la fel,trec de pe unul pe altul si la un moment dat vad un mort postat.Ma opresc si intru in amanunte.Citesc despre cine si despre  ce s-a scris.Un individ,pe care l-am cicit cu cateva  minute mai  inainte,imi parea el mai excentric prin filozofia lui,dar nu ca ar pune pe blog poza cu nevasta-sa moarta acum cateva zile.Nu imi reveneam.CE durere era in sufletul lui,daca a putut sa o fotografieze moarta?C-o fi avut in cap? Cred ca era gol si cand se umple filozofeaza.Nu stiu vre-o religie de la noi care sa  se bucure cand moare cineva apropiat,ca drag nu cred ca i-a fost!.Nu pot sa cred  ca diversitatea oamenilor  e asa de mare.Diferentele  sunt uriase.Nu dau  amanunte,vorba lui Mircea Badea,care s-a ticnit si el,sa nu-i fac publicitate,dar o sa mai urmaresc blogul.

vineri, 8 octombrie 2010

Ce mai fac unii barbati

Azi imi arunc ochii pe niste bloguri si dau peste unul foarte interesant.Un barbat posteaza si chiar realizeaza vizual ce face.Pune  muraturi,face zacusca,prajituri,mancare.Chiar daca asta ar fi profesia tot ar merita laude.Va dati seama ce comoara de barbat!.Eu l-as pune pe aceeasi trepta cu un bogatas,care poate sa-i  ofere nevestei lui orice.Eu fiind mai batrana gandesc altfel decat tineretul.Consider ,totusi, ca daca pe langa astea mai are un dram de dragoste  pentru sotie,atinge perfectiunea in familie.Stiu,multi barbati l-ar desconsidera,poate si unele femei,dar va spun eu dupa o viata ca un sot se intregeste prin ajutorul  pe care ti-l  da in casa.Poti spune,daca ai bani iti iei menajera,sau gasesti  alt mijloc de a-ti usura munca in gospodarie,dar nu se compara cu ce-ti ofera cel de langa tine.Toate sunt mai bune,mai gustoase,mai cu putin suflet in ele.Eu,acum,asa vad o relatie trainica,frumoasa,cu multa dragoste si impliniri. Sunt ,bineinteles si multe divergente,dar cu tact poti trece peste ele si sa vezi partea frumoasa a lucrurilor.M-a incantat ce a scris si o sa-l urmaresc indeaproape.

miercuri, 6 octombrie 2010

Stabunicul

Viteza cu care trece timpul

Voi credeti ca pensionarii au mai mult timp liber?Ei sunt mult mai ocupati,pentru ca sunt mai mototoi,mai batrani si problemele care sunt au o mai mare amploare ca odinioara.Au trecut  destule zile si eu nu am avut timp sa  scriu cateva randuri.Am avut-o pe Gargarita la maine si  mi-am pus la punct pozele si filmuletele facute.O sa vina vremea rea si o sa scriu mai des.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Toamna

A venit si se simte in aer.Tot ce ne inconjoara e un veritabil tablou de toamna.

Timpul

Ce repede a trecut!Cred ca s-a comprimat timpul.Am avut parte de zile bune cu soare de toamna si cateva mai mohorate.Pe masura ce ma pun la punct cu treburile o sa postez mai multe.

vineri, 1 octombrie 2010

Vizita

De maine sunt ocupata.Am o vizita importanta,vine Gargarita pe la noi.Abia astept.Amandoi simtim emotia reintalnirii.Aceste randuri erau scrise cu 10 zile in urma.

luni, 20 septembrie 2010

Lacul

Multe gaste salbatice si cateva lebede se plimbau pe lac zilnic.Frumos.Dadea o nota de salbaticie cu toata agitatia din jur.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Teminarea sejurului

Mult a fost,putin a ramasGataaaaa!  S-a terminat cu distractia. Maine merg acasa. Ultimile zile m-au incantat. Vremea a fost superba si am putut face plaja(mai putin) sa dau cu namol prin partile bolnave,baie in lacul Amarei. Foarte frumos.  Apa cam murdara la mal,dar calda si intinderea mare. Am avut loc sa ma desfasor,pentru ca nu era mai nimeni in apa. Am fost in largul meu. Stateam si leneveam pe luciul ei si-mi aminteam ce vazusem eu la tv acum ceva timp de la mare,cata lume,furnicar nu alta si ce linistita eram eu aici. Totul s-a terminat. NU ma gandeam ca vara asta sa innot intr-o apa fie ea si piscina,darmite un lac. Am terminat vara intr-un ritm alert si fructuos . Abia astept acum dupa 17 zile sa ajung acasa.


luni, 13 septembrie 2010

Fetita cu bicicleta

Sunt de cateva zile bune la Amara.Am inceput sa ma obisnuiesc cu tratamentul,orele de masa,programul de voie care mai ramane.Intr-o zi plimbandu-ma pe aleile parcului zaresc o fetita care se plimba cu o bicicleta.Intru in vorba cu ea si ma lamuresc ca e sora mai mica a baiatului  cu accidentul.Va dati seama ca ne-am imprietenit foarte repede.Am aflat ca daca primeste niste bani se duce si-i da bunicii sa cumpere paine.Am intrebat-o pentru ca vroiam sa-i cumpar ceva dulce,sau o inghetata,asa ca am renuntat  ce vroiam si i-am pus in manuta ei mica cativa bani care sa-i dea  in casa.Ce sa va mai zic ca avea 7 ani si mergea la scoala peste 2 zile?O mana de om cu o frumusete aparte ,niste ochi tristi,moscolita ,care zambea precum Gioconda, i-am facut cateva  fotografii.Ce soarta au unii copii!Altii au tot ce-si doresc , pe cand cea mai mare parte sunt ai nimanui si cresc la voia intamplarii.Am fost intoarsa  cateva zile si inca nu mi-a trecut.Va pun cateva poze sa vedeti si voi gandacelul  de care v-am povestit.

duminică, 12 septembrie 2010

Minunata zi

Dupa parcurgerea programului mi-a ramas un timp liber si am zis sa mai ma abat de la regula si am mers la strandul lacului.Lume putina,nu mai e plin sezon,cu soare,apa,frumos.Era o doamna care inota de zor.Am urmarit-o ceva timp si am abandonat.La soare era cald si am trecut la umbra.Ma racaia pa suflet,erau ani buni de cand nu inotasem.Imi vine o idee si merg la cabinetul medicului.Ii spun  ca as vrea sa inot in lac si care sunt conditiil M-i dat verde,sa nu fie apa prea rece pentru mine,ca facusem bai calde pana atunci si sa nu le mai alternez.Ziceai ca zbor.Abia asteptam sa mananc si la baie.Dupa 8 ani am reusit sa inot ca pe vremuri.La inceput aveam o strangere de inima,emotii,nu stiam cum o sa reactioneze corpul dupa boala si ca masura de precautie am inotat cu doamna pe care o vazusem dimineata.A fost minunat! Nici nu visam sa ma comport normal ca pe vremuri.Am trecut un prag pe care cu greu gandeam ca-l voi trece vreodata.Am inotat amandoua si cu un copil,care vroia si el sa fie in preajma cuiva la inot.Avea 16 ani si cum nu erau in apa alte persoane s-a alaturat noua.Frumos si placut.Parca s-a intregit o parte acreierului meu si ma consider un om normal.De vreo doi ani umblu cu costumul de baie dupa mine,dar ba nu am avut unde ,ba nu am avut cu cine sa merg si abia acum s-a ivit ocazia.Parca am fost intr-o croaziera in Tenerife.Sunt multumita si mandra ca am trecut hopul asta.Cred ca e ultimul.

Dupa cateva zile

Azi nu s-a intamplat nimic deosebit.Aici,un mic balamuc.Prea multa lume si personal de deservire putin.Asteptat pe la diferite cabinete,rezolvat cu procedurile prescrise.Imi propusesem sa ma duc la plaja dupa amiaza.Nu s-a putut pentru ca nu a fost soare si chiar a inceput un vantulet.Alta data.De multi ani nu am mai fost la plaja si sa fac o baie intr-un lac,mare,piscina.Poate pe viitor o sa am parte de asa ceva,ca tare imi doresc.Nu am iesit in parc sa ma intalnesc cu baietelul eram prea obosita si am stat in camera.Poate maine ca e sarbatoare sa fie o zi mai deosebita.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

O alta zi


A doua zi  de lene.Ieri  sambata am facut o incursiune prin Slobozia.Un oras de campie,curatel cu oameni  preocupati de treburile lor,un pic posomorati,grabiti ,destul de linistiti dpdv verbal,mai inchisi in ei parca fata de altii din alte zone.Am cutreierat o multime de magazine.Aceeasi marfa cu preturi diferite,multe spatii mici,inguste cu fel de fel.Am reusit sa cumpar cate ceva,mai mult de suvenir ,dar am obosit teribil.Lucrul  cel mai bun ,au fost niste covrigi,specifici locului,dar foarte gustosi si proaspeti.Pe vremuri,cand mergem in delegatie la Bucuresti,la intreprinderea de cabluri,la poarta institutiei era un batran cu un cos mare acoperit cu un tifon si vindea astfel de covrigi.Nu-mi trebuia mancare daca luam 2-3 covrigi din astia.Cred ca era partea cea mai interesanta a delegatiei si asteptam cu emotie cand ma duceam pana vedeam batranul.Asta mi-a ramas mie in cap,nu ditamai intreprinderea cu produsele ei.Asa s-a si ajuns,la covrigi ca nu mai e nimic.Cand te duci intr-un loc strain,mai ales oras si vrei sa petreci cateva ore,una din problemele majore ale noastre  e ca nu sunt wc-uri publice.Ce sa faci 4-5 ore ?Unde sa  mergi ?Noi care suntem mai in varsta indraznim,intrebam,cerem voie,dar cei tineri carora le e jena ce fac ?Asta da civilizatie !Cand am sa gasesc un oras cu wc-uri publice am sa-mi dau seama ca e un  mare gospodar la conducerea lui.Asa ca o plimare cam lunga ieri prin oras.Azi,duminica m-am lenevit si m-am trezit mai greu.Dupa masa de dimineata ,ne-am gatit adecvat si am mers la o biserica linga  noi,in zona parcului.Nu sunt incantata sa merg,dar am o obligatie morala fata de parintii mei sa le aprind cate o lumanare  cand am ocazia.Nu pot sa stau prea mult ca daca ma pun pe plans cu greu ma opresc.Mu-mi place ca toate parohiile au instlate tot felul de instealatii de sonorizare,care-mi dau fiori cand aud acele vorbe de duh cu o puternica si stridenta auditie.Cu toate astea lumea statiunii nu are unde sa se duca  si toti batranii se aduna la biserica.Erau destul de multi.Cred ca si neputinta,boala ii indeamna sa mearga in speranata ca se vor vindeca.Aici e o traditie.Toti vin sa se vindece,pe nimeni nu am auzit  sa fie un pic mai bine.miracole nu se intampla si cu toate astea ei spera Sunt mai  grele zilele cand nu ai  programul stabilit de zi cu zi.Trece mai greu timpul si mi se pare ca e o zi pierduta.De maine o a fiu mai activa.

Cum ne trece timpul

A doua zi  de lene.Ieri  sambata am facut o incursiune prin Slobozia.Un oras de campie,curatel cu oameni  preocupati de treburile lor,un pic posomorati,grabiti ,destul de linistiti dpdv verbal,mai inchisi in ei parca fata de altii din alte zone.Am cutreierat o multime de magazine.Aceeasi marfa cu preturi diferite,multe spatii mici,inguste cu fel de fel.Am reusit sa cumpar cate ceva,mai mult de suvenir ,dar am obosit teribil.Lucrul  cel mai bun ,au fost niste covrigi,specifici locului,dar foarte gustosi si proaspeti.Pe vremuri,cand mergem in delegatie la Bucuresti,la intreprinderea de cabluri,la poarta institutiei era un batran cu un cos mare acoperit cu un tifon si vindea astfel de covrigi.Nu-mi trebuia mancare daca luam 2-3 covrigi din astia.Cred ca era partea cea mai interesanta a delegatiei si asteptam cu emotie cand ma duceam pana vedeam batranul.Asta mi-a ramas mie in cap,nu ditamai intreprinderea cu produsele ei.Asa s-a si ajuns,la covrigi ca nu mai e nimic.Cand te duci intr-un loc strain,mai ales oras si vrei sa petreci cateva ore,una din problemele majore ale noastre  e ca nu sunt wc-uri publice.Ce sa faci 4-5 ore ?Unde sa  mergi ?Noi care suntem mai in varsta indraznim,intrebam,cerem voie,dar cei tineri carora le e jena ce fac ?Asta da civilizatie !Cand am sa gasesc un oras cu wc-uri publice am sa-mi dau seama ca e un  mare gospodar la conducerea lui.Asa ca o plimare cam lunga ieri prin oras.Azi,duminica m-am lenevit si m-am trezit mai greu.Dupa masa de dimineata ,ne-am gatit adecvat si am mers la o biserica linga  noi,in zona parcului.Nu sunt incantata sa merg,dar am o obligatie morala fata de parintii mei sa le aprind cate o lumanare  cand am ocazia.Nu pot sa stau prea mult ca daca ma pun pe plans cu greu ma opresc.Mu-mi place ca toate parohiile au instlate tot felul de instealatii de sonorizare,care-mi dau fiori cand aud acele vorbe de duh cu o puternica si stridenta auditie.Cu toate astea lumea statiunii nu are unde sa se duca  si toti batranii se aduna la biserica.Erau destul de multi.Cred ca si neputinta,boala ii indeamna sa mearga in speranata ca se vor vindeca.Aici e o traditie.Toti vin sa se vindece,pe nimeni nu am auzit  sa fie un pic mai bine.miracole nu se intampla si cu toate astea ei spera Sunt mai  grele zilele cand nu ai  programul stabilit de zi cu zi.Trece mai greu timpul si mi se pare ca e o zi pierduta.De maine o a fiu mai activa.                                      

vineri, 10 septembrie 2010

Jurnal de la baile Amara

Ati fost vreo-data la bai?Daca nu sa va povestesc eu cate ceva.Am obtinut un bilet prin insistenta partenerei mele de calatorie.Initial am avut in luna aprilie,dar nu am putut merge avand alte prioritati.Acum e septembrie.O vreme buna pentru odihna.Am ajuns aici cu multa speranta ca ceva s-a schimbat,in bine ,dupa cum citisem pe net.Da de unde !Una se lauda cei cu saitul respectiv si alete sunt datele.Cand o sa am acces la net o sa scriu pe toate saiturile care e realitatea.Ei isi permit sa minta cu nerusinare pentru ca sunt foarte putini pensionari bolnavi ,care sa intre pe net si sa vada una scriu si alta e realitatea.Am acceptat din start sa stam 3 persoane intr-o camera de sila sa nu mai ma ploconesc la niste pitipoance care oricum nu vad ce sa caute acolo,pentru ca au niste mutre mai acre decat ale oamenilor aia batrani si bolnavi.Ne-am cazat si orice rau e spre bine.Dupa cateva zile mi-am dat seama ca a fost bine ,pentru ca sunt foarte linistita, partenera mea si-a gasit o geamana.Vorbesc amandoua asa de mult ,ca eu sunt linistita,ma pregetisem de acasa cu casti sa ascult muzica pentru ca la o anumita varsta auzul scade si eu nu suportam televizovul tare si nici emisiunile pe care le vizionau.Deci una calda,una rece.Alta calda ca e o dulceata de doctor,miniona cu dragoste de oameni ne-a consultat cu atentie,ne-a recomandat procedurile adecvate si apoi ne-am apucat de treaba.Au trecut doua zile.Sunt multumita pana cum.Mancarea e gustoasa si suficienta,e curat,deci nu poti avea niste pretentii absurde la pretul platit.Era un pacient nemultumit ca suntem ca la cantina,nu ca la restaurant.Dupa cum arata el nu cred ca avea nici pe departe acasa parte de asa ceva,numai ifose.Acum suntem in pauza doua zile.Mai sciu maine.

luni, 30 august 2010

Amara

Pe 1 septembrie plec la Amara.Am fost si anul trecut.Mi-a fost greu sa ma hotarasc,dar am avut o partenera care m-a ajutat in decizia luata si mi-a netezit calea catre toate formalitatile ce decurg in a face un tratament  la o statiune cu traditie.Dupa aceea m-am simtit mai bine.Nu am zburat ,dar s-a simtit o ameliorare.Poate si de data asta sa se continue imbunatatirea.Am avut nonoc cu ea ca nu ajungeam eu acolo.Ea a insistat pana  cand a obtinut ce a vrut,bilet la un anumit hotel ,intr-o anumita perioada,dupa ce refuzasem initial biletele pentru perioada de primavara.Nu e Las Vegas-ul,dar e liniste,verdeata,apa.Conditiile sunt modeste ,dar nu ne trebuie lux.Curat sa fie!O sa mai scriu impresii cand ma intorc.

duminică, 29 august 2010

Am implinit un an

O perioada de timp  nu  am avut acces la net si nu am mai scris.Am fost la cocolosul meu drag care a facut un an.Am stat mai multe zile care au trecut ca o parere.Nu-mi imaginam ca timpul petrecut in jurul unui copil e asa de placut si zboara ca un fulg.Te incarci cu energie,ai alt moral,te bucuri pentru cel mai mic gest de bunavointa din partea lui,nu te saturi niciodata.Ai o menire de care esti mandru.Pe 20 august Thea a implint un an.!Ca o traditie ce se respecta in zona se taie motul.Acest ritual se desfasoara intr-un cadru festiv.Copii,parinti,nasi,bunici si prieteni mai si mici.E frumos.Parca a trecut un examen .Acu e alt om,dupa ce a ales ca in viitor pe primul plan sa  aibe bijuterii .E clar fiind o mandra ca va avea si bijuterii.Trecerea catre alta etapa s-a facut intr-un mod placut.Vedeti si voi cam cum arata Gargarita bunicii la eveniment.

sâmbătă, 7 august 2010

Timpul

Un mare dusman  al celor batrani este timpul.Trece prea repede comparativ cu nevoile si problemele noastre. Stiu!E o prostie sa spui ca esti pensionar si n-ai timp!Cu toate  astea asa e!.Suntem mai mototoi la batraete si treburile le facem mai incet si cu greutate.A trecut o saptamana si nu stiu sa fi facut ceva  pentru nemurire.Totul s-a incadrat in rutina zilnica,afara de caldura asta mare care incepe sa ne cocoseze ,nu mi-a ramas nimic mai important in memorie.Cineva scria ca e foarte fericita ca face ce vrea,sta pe net cat vrea si este incantata de modul asta de viata,chiar se omoara cu un joc virtual.Sunt si eu incantata de net,imi lipseste cand sunt la Priseaca,dar nu as pierde timpul cu jocuri.Imi place sa calatoresc,sa citesc,sa mai capat deprinderi cu calculatorul,sa fac albume cu poze.Astept sa vina vremea de stat in casa sa mai invat cate ceva.Deasta spun ca timpul nu-mi mai este prieten.As vrea sa fac prea multe acum la sfarsitul vietii.Deocamdata fac cam la impuse.O sa vina vremea sa mai fac si la libere.Va arat cateva poze cu cabanuta si cateva flori din gradina mea pe care as vrea sa o schimb mereu.Imi vin idei peste idei cand se pare ca altora le place destul de mult.Un nepot  s-a exprimat incantator pentru mine referitor la oaza de liniste si joaca.Ma  simt magulita,dar tot am un gand de schimbare.Sunt o persoana care se plictiseste repede.Totdeauna schimb.Gasesc eu o cale de a-mi imbunatatii  aspectul casei,confortul sau decorul.

duminică, 1 august 2010

Incepe sa -mi fie dor

Mai este destul timp pana ne-om vedea .De ce oare bunicii sunt asa de disperati in cazul nepotilor?Traim cu vise,sperante si daruire in astfel de cazuri.Dupa pierderea parintilor,cred ca toata  afectiunea si atentia o acordam lor.

sâmbătă, 31 iulie 2010

Sase catelusi

Zilele astea am stat la cabana.Nu mai vreu sa aud toate zgomotele orasului,latratul cateilor,muzica restaurantelor,praful si multe alte dezavantaje pe care le ai cand stai in buricul targului.Cand am ajuns la poarta, mare mi-a fost mirarea cand langa gard am vazut o multime de catelusi ,cam 5 ,6 claie peste gramada ca niste mormoloci.M-am uitat imprejur poate vad ceva,pe cineva.Nu stiam ce sa fac!.Pana la urma am intrat in curte si am inceput a intreba vecinii,daca au viazut sau simtit ceva.Unii nu stiau nimic,altul imi spune ca de cateva zile cateaua dadea tarcoale si pana la urma s-a furisat sub podul ce trece peste santul de scurgere al apei.Cum eu am lipsit el nu mi-a zis nimic,numai cand  am inceput eu investigatiile .Un ametit si-un ciudat de vecin.Cum sa te atingi de pui ca mama lor, nu a schitat nici un marait,parca eram  vechi cunostinte.Mi-a fost mila de ea cum statea langa ei si-i hranea.Ma deranja numai ca era chiar langa poarta.Cand am gasit momentul i-am mutat mai la cativa metri,in conditii bune.Nu a durat mult si i-a gasit .Cred ca i-a transportat din nou sub pod,pentru ca nu mai erau acolo la putin  timp..Totul e sa nu ploua ca ea se va lupta cu cei 6 purcelusi,dupa cum arata,sa-i puna la adapost .Cred ca e de rasa buna ca i-am dat paine si nu serveste.Imi pare rau ca nu am fost inspirata sa-i pozaz.Cred ca m-am fastacit si nu stiam ce solutie sa adopt,sa fie bine si pentru mine si pentru ei.Asa ca nu poti sa condamni la moarte o vietate indifernt ca-ti place sau nu,numai Dumnezeu da si ia vieti.Nu tin  animalele pe langa casa.E o responsabilitate pe care nu vreau sa mi-o asum.Ori ai ,ori nu ai!Pe mine ma iubesc ,nu ma latra,nu ma musca pentru ca nu le urasc.Uite asa, am pe dinafara casei o bogatie de animalute.Nu stiu cum or sa evolueze  evenimentele.Mai vedem noi.

miercuri, 28 iulie 2010

La cumparaturi

In general femeilor le place la cumparaturi,sa  faca schoping mai nou.Cred ca eu, pe masura ce imbatranesc sunt din ce in ce mai sucita.Azi cu toate ca nu eram nevoita sa cumpar neaparat ceva,mi-am propus,timpul fiind favorabil,sa fac un tur de piata si magazine.Tare dezamagita am venit.Parca la piata nu mai era acea atmosfera de proaspat si curat,de agitatie in sensul bun,produse majoritatea din import,care nu m-au incantat incat sa cumpar.Aceiasi speculanti,caceiasi tigani care vand produse  depreciate.La un mare magazin,  lume multa,produse mai scumpe , ca acum  un timp,de cand am fost eu,o coloratura de persoane, care mai de care interesante prin comportament,conversatii si atata fandoseala ca imi venea sa vomit cand te uitai la ei.De unde dracu au astia bani?Ma intreb ca proasta,ca nu aveau de loc fete de oameni ai muncii.Niste figuri ciudate,or fi din familii imbogatite sau se ocupa cu mai stiu eu ce....Am vazut si o fata ,care intr-o engeza schiopatata,conversa cu alta persoana si era plina de tatuaje.Mi se parea ca vene din puscarie,eu asa privesc persoanele tatuate.Mentatitate invechita.Alta cucoana,de care mi s-a facut mila,statea la ditamai coada,cu toate ca erau destule case,dar lume multa la cumparaturi,cu ditamai cosul in care avea o cutie cu branza topita.Cred ca magazinul cu diversitataea produselor,cu racoarea si curatenia interioara era un mod placut de a-si petrece timpul.Poti in treacat privind rafturile sa stai intre doua,trei ore.Eu ma plictisesc,nu prea mai am rabdarea de odinioara sa casc gura.Ma duc cu o lista sau listuta,o iau repejor in a -mi umple cosul.Foarte rar imi ajung banii,indiferent de cat am peste ce  estimez sa cumpar.Iau  pana la ultimul leu,de aceea are dreptate sotul meu cand imi zicea,daca e cineva care ma controleaza la iesire si-mi confisca banii daca imi raman.El glumea ,dar eu nu ma invat minte.Se pare ca am pe cineva care ma mosteneste.Nu e bine,dar nici nu poti sa te vindeci,e ca o boala.Noroc  pe noi ca am gradina care imi ocupa o parte din timp si fac piata cand trebuie,nu asa sa vad ce se mai gaseste,ce a aparut nou,etc.Consider ca e o arta si in a face cumparaturi.Ce fel de produse cumperi, cate,cum sa arate si alte o multime de intrebari pe care ar trebui sa ti le pui.

luni, 26 iulie 2010

Ce mai citim

Am reusit sa citesc cele cateva bloguri pe care mi le-am selectat dupa indelungi cautari.Am vrut sa am domenii  diverse,persoanele sa aibe profesii si pasiuni   diferite.Ma delecteaza cand le citesc si -mi face placere sa le urmaresc.Mie intotdeauna mi-a venit mai usor sa ma exprim in scris si pot sa spun ca am avut parte de scrsori  atat ca destinatar cat si expeditor.Am o vasta experienta a mai mult de 20 de ani.Daca pastram toata corespondenta putem sa editez cateva carti.Ma consider undeva la mijloc fata de altii mult mai talentati  la scris.Deja este tarziu si nu ma pot dezlipi de calculator.Trebuie sa mai raspund  la unele postari citite si apoi poate sa ma acapareze patul.

marți, 20 iulie 2010

Salut!

Gata!Am  revenit!Timpul a trecut repede si fructuos.O iau de la capat cu treburile mele de zi cu zi.Vremea nu  ne ajuta sa rezolvam si noi  o multime de lucrari prin gradina.A fost un dezastru cu legumele.Munca in zadar!Ne consolam  ca altii au pierdut mult mai multe.O sa ma reorientez ca sa muncesc mai putin,sa fie mai estetic si sa nu mai regret de munca mea.Eu sunt totusi multumita de cum arata acum coltul meu de joaca.Asta e inceputul o sa mai scriu ca nu plec in concediu.

sâmbătă, 26 iunie 2010

Batranii

Sunt placut impresionata cand citesc  anumite postari pe blogul unei persoane si constat ca dintr-un lucru simplu.dezbatut de ea devine o capodopera.E un talent inascut.E simplu,usor de citit,impresionant si te tine in priza pana la sfarsit. M-a ametit cu expunerea de motive a unui baran,care plange.Are dreptate,sunt foarte serioase.Cand plange se prabuseste un petic de cer,este ravasirea unei vieti ce de multe ori a fost dura.Plansul impresioneaza prin curgerea lina a suspinelor,a siroaielor de lacrimi,a demnitatii de care dau dovada in asemenea momente grele.Un batran este o enciclopedie.Degeaba traiesti cu el o viata alaturi ca nu-l cunosti niciodata.Eu i-am pierdut intr-un timp scurt si acesta este un subiect care ma atinge.As putea sa fac un serial pe blogerul meu despre batrani,nu ca as fi o tinerica,dar acum la varsta asta pot sa inteleg mai multe,decat unul mai tanar,cam tot ce nu era prea inteles la vremea aceea.Ei asteptau sa ne vada dupa  perioade lungi de timp, care noua ni se pareau scurte, ,ne priveau cu ingaduinta,cu placere si cautau sa ne ofere din putinul care-l aveau.Ni se parea ca vor prea mult de la noi, cand  ne spuneau  ca ne asteapta.Cand ajungi si tu sa astepti,intelegi ce-au vrut sa spuna prin asta.Ei au trait cu demnitate lor,cu dragostea care ne-au purtat-o,dar cand ne-am dat seama?Acum cand nu mai sunt?Asa ca baranii au o aureola specifica,care o vedem abia mai tarziu.Ar fi foarte bine sa o vedem cand sunt langa noi,de aceea am zis de unii ca o vad dar sunt persoane rare.

joi, 24 iunie 2010

Pensionar in Romania

Pensionar in Romania inseamna un fel de condamare la domiciliu,daca esti de  conditie mediocra.Te rezumi la treburile casnice,cumparaturi cu restrictii functie de pensie,medici,medicamente si tot ce tine de a ne agata de viata ce ne-a mai ramas intr-o oarecare masura.Ne luptam pentru pariti ,daca mai sunt ,pentru copii sa-i sprijinim cum putem si nu simtim cum trece timpul.Nu e destul ca suntem oropsiti de soarta traind in Romania,mai suntem pedepsiti si de conducatorii iubiti.Multe mi-am imaginat  la viata mea,dar sa se reduca putinul ce-l are un pensionar nu.Uitati-va si  voi la alti pensionari din alte state!Chiar sunt de invidiat.Calatoresc mai tot timpul,am unii din Anglia care mai au putin si vad toata lumea de cand sunt pensionari,acu sunt prin Afica,Zambia,Botswana,etc,altii din Israel isi  petrec vara prin tot felul de hoteluri din Romania,fiind unul la origine roman,americanii dupa 65 de ani calatoresc pe la noi  ca niste cai breji si eu la 58 de ani  ma simt ca nu ma mai pot deplasa pe distante lungi,ca vezi doamne am fost bolnava.Oare altii n-or fi avut nici o boala si calatoresc?Cred ca noua ne lipsesc mijloacele materiale ,curajul si hotatarea.Suntem needucati in spiritul calatoriei.Am trait in limita tarii si ni se pare ceva extraordinar sa te rupi de glie.Eu calatoresc pe iternet.Ore in sir stau si privesc pe googel maps diferite,tari,orase,construcii impunatoare nu pot sa cred ca exista asa ceva.Noua ni se pare ca suntem buricul pamantului,ca tara europeana,civilizata,cu traditie,cu istorie,cu multe facilitati,dar suntem de nimic.Un popor de lasi,furaciosi,mincinosi,puturosi.Ne lasam dusi de nas datorita lipsei de discernamant.Daca am gandi un  pic ,am cantarii lucrurile poate nu se ajungea aici.Nici nu mai am putere sa ma revolt.Pe cine?pe ce?Trebuie sa-mi duc in carca statutul meu de pensionar in Romania.

miercuri, 23 iunie 2010

Bloguri

Cand am timp imi place sa citesc ce mai scriu altii.Am o inclinatie spre blogurile unora ce lucreaza in mass-media.Fara sa caut,le gasesc si apoi citesc despre profilul lor.Probabil usurinta cu care se exprima,povestirea in sine,modul de a explica anumite situatii ma fac sa-mi pierd timpul citind.Nu ma dau in vant dupa celebritatile vremii.Scriu doua randuri si primesc o multime de comentarii de la popor.iar dumnealor au reteaua ce nu se da publicitatii si-si scriu ca sa fie cititi,nu masurat ca numar de apelari.Asa ca eu citesc diverse bloguri si sunt mandra cand constat ca multi nu se rezuma la cantitate ci la calitate.

duminică, 20 iunie 2010

Aniversare

Azi Gargarita mamaiei a  facut zece luni.Parca ieri era cat o lingura.Timpul trece si de aici vom masura varsta in ani.Sa fie sanatoasa ,cuminte si sa se faca mare!