marți, 26 aprilie 2011

Rasplata




Dupa un timp florile te rasplatesc.Acum am devenit mai selectiva si mai comoda.Am pus in spate multi arbusti care iti incata privirea  cu coloritul lor.O alta gradinita am cateva flori de primavara,ca anul trecut le-am transplantat si pe masura ce timpul trece infloresc pe rand.Pana la toamna am cu ce-mi delecta privirea.

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Flori




Una din pasiunile mele sunt florile. De cand am cabanuta cu un pic de teren,am incercat sa cultiv tot felul de  flori.Toate sunt  frumoase,dar cu timpul iti dai seama care se preteaza solului respectiv,care se asorteaza cu varsta ta,pentru ca nu mai ai putere sa le ingrijesti mereu,care sunt comod de ingrijit.Acu primavara mai am cativa arbusti care infloresc foarte frumos.Unul care infloreste galben si are un miros imbatator.Bunica ii zicea cuisor,nu stiu denumirea exacta,dar e minunat.Am gutui japozezi,alb si rosu,floarea miresei alba si magnolii.In timpul liber le si pozez.Singurul pom care a scapat e un visin ce a inflorit de frica acum.Mai sunt florile de gradina perene.Nu am multe ,dar infloresc pe rand si ma incanta.O sa pun mereu poze cu ele pana la toamna.

vineri, 22 aprilie 2011

Sfintele sarbatori de PASTI


Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn si inima de aur. Acum au cruce de aur si inima de lemn.
Poate o sa ti se para complet lipsit de originalitate, dar stii ca vorbele simple sunt si cele mai frumoase. Asa ca... Hristos a inviat! 

marți, 19 aprilie 2011

Galben




Poate soarele se va infuria si va eclipsa culoarea florilor galbene.

Inainte de sarbatori

Ieri am fost luata prin surprindere cu un telefon care mi-a shimbat programul pentru azi.A trebuit sa mergem obligatoriu,ca mi-am propus cat mai pot sa ajung,la mormintele parintilor si bunicei mele la marile sarbatori din an.Distanta  nu e prea mare,65 de kilometriii,altadata facem 2 drumuri pe saptamana,dar aveam motivatie,copilul care crestea acolo,parintii ,bunica si celelalte rude.Acu am ramas cu rudele.Traficul este din ce in ce mai dezastruos.La semafoare tigani care iti baga pe gat tot felul de produse contrafacute s-au furate,masinile de mare tonaj te sfideaza in circulatie ca nu te poti pune cu ele,la fel cei cu autoturisme de teren,sa nu mai vorbim de cei neindemantici la condus sau inconstienti.Toate se aduga la starea de emotie si durere care ma cuprinde cand trebuie sa ajung la cimitir.Acolo mi se perinda in minte zeci de fragmente ale trecutului meu alaturi de ei.Sunt constienta ca asta e ciclul vietii,dar poate peste o perioada mai lunga sa ma schimb,sau sa se atenueze sentimentul asta de reflectie asupra mortii.Vad cum aproape toti locuitorii batrani  de pe strada s-au mutat la cimitir,cam in aceiasi ordine.Daca ar fi sa se intalneasca dupa moarte,lor le-ar fi usor ca sunt la fel ca in viata,vecini.Au fost oameni  cumsecade,harnici,veseli care se ajutau intre ei.Mai cere acu o mana de ajutor ,sa vezi o primesti?Oamenii  care au mai ramas pe strada aia  sunt invidiosi,lenesi,mincinosi,care nu mai au nimic din ceilalti  care s-au dus.Nu-mi vine sa cred ca lumea s-a schimbat  atat de mult.Noi am crescut cu lipsuri materiale mai mari,dar s-au compensat cu dragostea si caldura de care am fost inconjurati de toti din jur,nu numai din familie.Regretul meu e profund,nu pot sa-l descriu prea bine in cuvinte.E un amestec de sentimete care ma coplescsc.Asta e un motiv care ma face sa nu fiu prea incantata de o asemenea sarbatoare.Imi amintesc ca de Pasti ne duceam la biserica cu atata emotie si dorinta de a fi la loc cu ceilalti copii,cu hainute noi,de care eram tare mandrii,cu sandalute si sosete treisferturi,felia de cozonac si oul rosu ca un trofeu pe care il obtineam dupa niste sacrificii,dar totul era mai bun si mai frumos.Acu parca si preotii sunt altii.Mi se pare ca au un exces de zel in a face lumea sa se duca la biserica,nu stiu daca sa fie mai credincioasa s-au sa  adune ceva bani de pe urama ei.Acu am trecut peste ziua asta ,sa vad pana la anu.Mai sunt cateva si trece totul. Nu ma gandeam vreodata ca imi va fi atat de greu sa trec peste marile sarbatori ,cat erau ele de dorite atunci ,atat de apasatoare au devenit acum.Toate pregatirile si  foiala din aceste zile nu imi aduc prea multa incantare .

luni, 18 aprilie 2011

Tot de primavara - magnolii









Am citit pe un blog despre magnolii.Mi-am reamintit ca ani la rand am dorit sa am si eu una.Ma uitam cu invidie prin toate curtile care aveau  aceste plante.Atunci nu se gaseau ca acum sa procuri de la magazin plante cum vrei si cate vrei.Am una alba,dupa cum se vede e ca o lebada,frumoasa si foarte parfumata.Bine ca nu am pamant mai mult ca as face o plantatie de magnolii si liliac.Cui nu i-ar placea?

duminică, 17 aprilie 2011

Flori de ''Florii''




Sarbatoare

Azi ,daca nu ar fi o vreme frumoasa,ar fi destul de ciudata pentru mine.E o amestecatura de sentimente.Pe de-o parte ma bucur ca mai sunt  multe  persoane care isi amintesc de mine,pe de alta parte simt o apasare a timpului.Si-a pus amprenta ca un factor nociv.Batranii sunt mai putin analisti ai timpului,dar eu il vad cum ma duce in o directie nedorita si cu repeziciune.Bine ar fi sa ma insel,dar nu cred..Sarbatorile au o incarcatura pe care nu mi-o doresc intotdeauna.O sa treaca si revenim.Intram pe vartejul timpului,dar sub alta forma.

joi, 14 aprilie 2011

Alb



Cateva flori din gradina.M-am gandit sa mentin culoarea ,de la iarna la primavara.Imi e mila de ele si de noi pentru frigul asta .Sper sa iasa din nou soarele inainte sa o luam razna.

duminică, 10 aprilie 2011

Prietenii

Nu ma gandesc intotdeauna cat de mult valoareaza prietenii.Ei stau in umbra si cand te simti mai dezamagit,nemultumit ,apar.Nu ma  asteptam sa prezint vre-un interes pentru ei,avand mult mai multe pe cap ca mine,familie,serviciu.Sunt persoane mai tinere,cu preocupari diverse,care de-a lungul anilor am tinut legatura.Ma simt mandra cand dupa atata timp mai esti sustinut moral de fosti colegi,prieteni si cunostinte.Am selectat cateva bloguri pe care le citesc cu interes.Uneori mai comentez,cand mi se raspunde sunt foarte influientata de parerile lor si ma bucur ca un copil,chiar daca nu suntem pe aceeasi lungime de unda.Cred ca batranetea, afara de timp si experienta de viata iti mai aduce si multe nemultumiri.Totul e sa ai puterea sa te scuturi si sa continui,sa te decizi ce e mai bine pentru tine.Ei iti vor binele,dar nu au cum sa te ajute.Fa-o singur daca realizezi ce e cu tine.

Cum te sustin prietenii

FEMEILOR !!!
Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor...
 
O casă se transformă în cămin când poţi să scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobilă.

Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "pentru cazul că vine cineva". In final, am înţeles că "nu venea" nimeni, pentrucă toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!!
 
Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa : sunt mult mai interesaţi să mă asculte despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
 
Dacă nu ţi-ai dat seama...Viaţa este scurtă, petrece-o bine !
 
Fă curat, dacă e nevoie...
 
Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".
 
Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp...
 
Cu atâtea plaje pentru înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
 
Fă curat, dacă e nevoie, dar...
 
Lumea de afară : cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie...Ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat, dacă e nevoie, dar...
 
Ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Timpul

A trecut o perioada de cand nu am scris.Simt nevoia scrisului cand sunt un un pic nemultumita de mine si vreau sa ma descarc.De o perioada, nici nu banuiam  si nu ma asteptam,ca boala sa recidiveze.Am fost destul de constiincioasa si de 7  ani urmez tratamentul.In primii 2 ani a fost mai greu,apoi, aproape ca nu mai traiam cu gandul bolii. si uite,cand te astepti mai putin te loveste. Trecusem cu bine peste cateva necazuri si acum aveam  multe bucurii care ma incanta zi de zi.Degeaba,boala nu tine cont de ele.Ma simteam utila cand mergeam la nepotica mea,eram mandra si incantata de toate nazbatiile ei.Acu va trebui sa fac o pauza si sa stau ca o planta,ca din cate vad nu prea mai pot face nimic.Vin sarbatorile si toata lumea are treaba,curat,pregatiri,eu fac mai cu ajutoare,mai deloc.Sper sa fie bine si sa mai apuc altele.Omul cat traieste spera,eu de ce n-as proceda asa?

marți, 5 aprilie 2011

Costum popular

De  cate ori  revin  de la  nepoata mea sunt foarta ocupata cu fotografiile si  filmuletele ce le fac cat timp sunt cu ea.Ce ziceti de asta?