duminică, 10 aprilie 2011

Prietenii

Nu ma gandesc intotdeauna cat de mult valoareaza prietenii.Ei stau in umbra si cand te simti mai dezamagit,nemultumit ,apar.Nu ma  asteptam sa prezint vre-un interes pentru ei,avand mult mai multe pe cap ca mine,familie,serviciu.Sunt persoane mai tinere,cu preocupari diverse,care de-a lungul anilor am tinut legatura.Ma simt mandra cand dupa atata timp mai esti sustinut moral de fosti colegi,prieteni si cunostinte.Am selectat cateva bloguri pe care le citesc cu interes.Uneori mai comentez,cand mi se raspunde sunt foarte influientata de parerile lor si ma bucur ca un copil,chiar daca nu suntem pe aceeasi lungime de unda.Cred ca batranetea, afara de timp si experienta de viata iti mai aduce si multe nemultumiri.Totul e sa ai puterea sa te scuturi si sa continui,sa te decizi ce e mai bine pentru tine.Ei iti vor binele,dar nu au cum sa te ajute.Fa-o singur daca realizezi ce e cu tine.

Un comentariu:

  1. Subscriu!!!nu stiu ce m-as fi facut fara prieteni,eu sunt o persoana care iubeste viata,care simte nevoia sa comunice cu cei din jur...nu ma pot izola!

    RăspundețiȘtergere