Batranii

Sunt placut impresionata cand citesc  anumite postari pe blogul unei persoane si constat ca dintr-un lucru simplu.dezbatut de ea devine o capodopera.E un talent inascut.E simplu,usor de citit,impresionant si te tine in priza pana la sfarsit. M-a ametit cu expunerea de motive a unui baran,care plange.Are dreptate,sunt foarte serioase.Cand plange se prabuseste un petic de cer,este ravasirea unei vieti ce de multe ori a fost dura.Plansul impresioneaza prin curgerea lina a suspinelor,a siroaielor de lacrimi,a demnitatii de care dau dovada in asemenea momente grele.Un batran este o enciclopedie.Degeaba traiesti cu el o viata alaturi ca nu-l cunosti niciodata.Eu i-am pierdut intr-un timp scurt si acesta este un subiect care ma atinge.As putea sa fac un serial pe blogerul meu despre batrani,nu ca as fi o tinerica,dar acum la varsta asta pot sa inteleg mai multe,decat unul mai tanar,cam tot ce nu era prea inteles la vremea aceea.Ei asteptau sa ne vada dupa  perioade lungi de timp, care noua ni se pareau scurte, ,ne priveau cu ingaduinta,cu placere si cautau sa ne ofere din putinul care-l aveau.Ni se parea ca vor prea mult de la noi, cand  ne spuneau  ca ne asteapta.Cand ajungi si tu sa astepti,intelegi ce-au vrut sa spuna prin asta.Ei au trait cu demnitate lor,cu dragostea care ne-au purtat-o,dar cand ne-am dat seama?Acum cand nu mai sunt?Asa ca baranii au o aureola specifica,care o vedem abia mai tarziu.Ar fi foarte bine sa o vedem cand sunt langa noi,de aceea am zis de unii ca o vad dar sunt persoane rare.