De cateva zile nu-mi gasesc starea.E agitata ,nemultumita si colac peste pupaza a tras vreo 3 zile cu zapada de m-a linistit.Ce era sa fac?Mi-am convocat niste prietene,pe rand,ca ma obosesc,si am pus tara la cale.Ma delecteaza si-mi ridica moralul contactul cu ele.Imi dau seama ca nu ar trbui sa-mi pling de mila ca sunt altele mult mai amarite decat mine,care fac fata cu indarjire necazurilor.Nu prea le inteleg uneori ca prea vor putin de la viata asta care si asa e dura,macar noi sa ne asiguram ca mergem pe o carare pietruita,daca nu asfaltata.Nu tu haine,nu cosmetice,nu coafat sau mai stiu eu ce,nimic,nimic.Atunci eu, care am niste pretentii ma simt mai umana,mai normala.E adevarat ca nici eu nu mi le indeplinesc intotdeauna,dar traiesc cu speranta ca vor veni.Am un tel.De multe ori sunt revoltata ca au trecut anii si nu mai am timp sa ma pun la punct cu atatea noutati.Altele sunt niste ametite si isi complica viata inutil.Chiar nu au pentru ce si cu cine sa luptel.Cred ca vor trai cat lumea.Numai bunica mea avea cam 84 de ani si intotdeauna isi facea planul pentru urmatorul an.E adevarat ca a trait aproape 95 de ani,dar sunt cazuri rare.Iarna apasa la cei batrani mai acut decat pe cei tineri.Unul din motive cred ca e si timpul liber.E mult si daca ai putea sa-l umplii nu ai forta necesara in a face anumite lucruri.Mai sunt si bolile care ne cuprind pe toti, fara a face vreo diferenta si nu ne ramane sa ne ramane sa ne agatam de copii,de nepoti cei care au,ceilalti o iau razna.Se va ivi si o raza de soare care alunga toate relele,apoi sa vezi ,trai pe vatrai!
