Sarbatorile Craciunului erau cele mai frumoase pana acum cativa ani.Eram plina de entuziasm,vioaie,sa fac cumparaturi,sa iau cadouri ,sa impodobesc bradul.De ani buni am pastrat traditia ca anul acesta sa intrerup sirul.O sa-mi revin ,e prea repede ca sa ma pot bucura cu adevarat de toate.Timpul va face sa reluam viata ,incet ,incet cum a fost.Gargarita noastra este suportul moral in toate.Azi chiar a fost o zi de poveste,cu zapada si ninsoare asa cum e normal si firesc in preajma Craciunului.Pentru mine bradul e ceva special.Caut de fiecare data sa-l impodobesc cat mai frumos dupa gustul meu,cu multa rabdare si suflet.Mi se pare ca daca nu pui pasiune nu are frumusetea care ti-o imaginezi.Pana acu 2 ani i ntram in priza cu mult timp in cautarea bradului de 2,5 m,bogat,drept,frumos.O tehnica de-a mea facea ca sa arate la fel din prima pana in ultima zi.Legam fiecare creanga din virf in jos,in scara cu ata sau sarma foarte subtire ca sa nu se lase sub greutatea podoabei.Eram tare mandra cand ne trecea cineva pragul ca nu avea cum sa nu remarce frumusetea si maretia pomului.De multel ori colindam,cand eram mai tineri,s-au eram colindati mai acum.De cativa ani copii,mai ales la oras nu mai vin cu colindul.Luam covrigi.mere in cantitati mai mari,de frica ca voi fi colindata si sa se ajunga.Anul trecut nu au venit si am fost tare necajita.Mi se pare ca in cativa ani ,nici la tara nu vor mai colinda copii.Pacat!Era o bucurie atat pentru copii,cat si pentru parinti si bunici.
