Centrifuga timpului

Credeam ca varsta la mine e o problema.Nu prea mai reusesc sa-mi termin treburile zilnice pe care mi le propun.Sunt mai multe cauze din cate am observat : una ar fi ca sunt multe si le fac cu viteza melcului.Ma cred acum ani buni cand aveam alt spor.La serviciu,acasa,cu copilul,cu parintii,ma descurcam onorabil.Acum  timpul s-a comprimat.Saptamana e mai rapida,zilele le incurc de multe ori din cauza asta.Luna la fel, incepe si pana sa ma obisnuiesc in ce luna suntem,gata  se termina .Parca suntem intr-o centrifuga a timpului.Trec anii cu o rapiditate fantastica,pentru mine.Ultima perioada o masor in ani ,de la moartea parintilor.,3ani,4 ani si nu pot sa cred.Realizez ca viata s-a cam dus,dar ,vorba cuiva"sufletul inca e tanar" si caut sa fiu utila.Cand aveam 30 de ani si se discuta despre o persoana de 6o, stiti ce ziceam nu?"Sa apuc eu sa traiesc pana atunci!"Uite ca anii au trecut, si prin mine si pe langa mine, ajungand la venerabila varsta.Nu ma vait si nu-mi pare rau,doar ca acesti ani de leneveala(de cand sunt la pensie),trec prea repede.Nu-mi fac planuri ca alti batrani,cu  bataie lunga ,parca mai ar avea o viata inainte,chiar am prietene care fac credite pe cativa ani,riscant dupa mine,dar am in gand cateva schimbari care sa fie mai comod pentru toata lumea mea.Cine stie daca se  realizeaza sau nu.Vedem ce ne da domnul.Sunt un batran practic.M-am hotarat unde sa ma odihnesc pe lumea cealalta,m-am aranjat cat de cat,dar o sa continui ca sa mor linistita.Nu trebuie privit ca ceva aiurea .Asa ziceam eu pe vremuri,pana am fost pusa in fata faptului implinit si atunci mi-am dat seama ca am gresit cand nu vroiam sa aud de un asemenea subiect.Cine stie, poate nu e pentru cine se pregateste....si taiesc ca mamaie 95 de ani.Ce ziceti!