duminică, 21 noiembrie 2010

Minunea bunicilor

Cum trece un timp de cand ma despart de Gargarita,gata incep sa-mi ordonez fotografiile facute inainte,filmuletele si tataie in fiecare seara are program de vizionare.El nu se plictiseste chiar daca ii pun de 10 ori acelasi film.Orice,numai sa o vada.La inceput am zis prima saptamana e grea,apoi a trecut luna.Cand a facut 3 luni deja o vedeam  mare,apoi sa stea in fund,sa-i dea dintii.Cand a mers in picioare a fost o mare cucerire,acum asteptam sa vorbeasca si uite asa o sa fim mereu incantati ce se intampla in viata ei.E un copil alintat,corconit,mai ales de bunici,sanatos si cu o mare diversitate de jucarii si utilaje.Am uitat de hainute.Are tataie o vorba"a ursit-o dumnezeu si pe ea cu haine'',doamne si ce fudula e! .Va dati seama ,la varsta ei o luna e destul daca poate purta o hainuta,sau incaltari.Creste si e normal ca sa-i ramana mici.Face parte din categoria copiilor foarte nazdravani.Uneori  are o mutrisoara de nevinovata,dupa ce face o prostioara cat e de mica.Sa fie sanatoasa si sa se faca mare ca pe noi nu reuseste sa ne supere.