Ce sa aleg?

Mai sunt cateva zile si ma intorc la Gargaria mea.E o trebaluiala pe mine(ca sa acopar cat pot zilele pe care le stau  acolo),cu treburile zilnice,dar nu prea se poate e chestie si de putinta.Ma gandesc destul de serios daca mai e rentalila gradina cu cabana acu cand  venit ea in viata noastra.Grea alegere!Nu pot renunta ca nu se stie ce vremuri vin.Pe alta parte daca nu ar fi fost pamantul asta, nu stiu daca  m-as fi recuperat destul de bine  din pdv al sanatatii.Am facut multa miscare,a fost o pasiune,o placere cu flori si legume.Eu care nu pusesem o ceapa toata viata,pana la 54 de ani,acu sunt abia in curs de specializare si experimentare cu flori,aranjare,sa fie cat mai frumos,comod,interesant.Dar toate astea palesc si se usuca in fata nepoticai.Nu suporta comparatie.Acu abia astept sa ne vedem.Daca o sa treaca o perioada de pauza sa stiti ca sunt la ea.Nu mai iau calculatorul ca e mare si trebuie sa-i acord tot timplul.E cel  mai placut sa stau cu ea.Nu prea pot eu sa fac cam ce as vrea , e mamitica ei ,care imi da cu cartile peste bot,cum se cresc acu copii,ca altfel....Ma multumesc si cu atat.Important sa fiu cu ea.Pacat ca e departe si nu pot sa fac naveta.O sa va arat niste flori si fete.

In loc de arbusti

Ma duc intr-o zi in orasc cu toata vremea  ploioasa sa cumpar ceva urgent.Era dupa amiaza si orasul parea pustiu.Cand ma intorc spre casa am fost uimita sa dau cu ochii de niste spatii amenajate pentru niste arbusti verzi pe care ii stiam eu,pline cu catei ,randuiti in locul plantelor.Vorba unei cucoane ''sa nu-i omoare,dar sa nu-i mai vad''.Aici  in centru sunt zeci.Daca ti-e frica de caini,mai bine nu iesi.Asta e una din lozincile  alesilor vom rezolva cu cainii comunitari.N-am cuvinte!Sunt si tot felul de cucoane nebune care ar trebui obligate sa-i ia acasa,nu sa se razboiasca cu hingherii cand mai vin la sesizarea cetatenilor.Uitati-va cum arata niste spatii,nu stiu daca sunt pentru publicitate si cine ar trebui sa se ocupe de asta.Mi s-a facut greata de atata mizerie.Noroc cu poaia. Daca pana acum am fost nemultumita de realizarile primarilor acu sunt  mahnita si revoltata.Eu sunt batrana si nu reusesc sa intru pe saitul primariei,credeam ca  nu ma pricep.Am constatat ca nu se poate.Nu stiu daca o sa reusesc pe saitul persoal al primarului si sa-i trimit aceste poze facute comic-tragice.Cred ca peste tot e la fel.Nu e nici unul mai breaz.Abia acum imi dau seama de disperarea dinaintea alegerilor.O s-o ducem si mai bine,daca mai traim.

Leandrii

Ce ma enerveaza vremea asta!Ploua,ploua,ploua de trei zile.Ieri am rezistat eroic pe langa casa,dar azi am plecat la gradina.Am luat o gura de aer si am trebaluit .Acolo e casa mea de joaca.Fac totul la liber.Nu am nimic la impuse,dar tot ce execut imi da o mare satisfactie.Sunt treburi destule si diverse.De multe ori ma pierd in amanunte.Mi-am propus sa cultiv in gradina leandrii.Anul trecut ,iarna, ma ducem in plimbare la o prietena.Intr-o curte am zarit un leandru micut, inalt cam de 40 de centimetri .Credeam ca am vedenii.Ma cocot pe gard sa vad mai bine.Asa era.De atunci mi-am zis ca o sa incerc si eu.In primavara anului trecut am plantat in gradina 2 leandri.Iarna a fost grea si erau uscati  cand s-a incalzit.Am  taiat cracutale uscate,dar nu i-am scos din pamant.Acu dupa aproape 2 luni au imugurit.Sunt tare curioasa daca vor apuca sa creasca si sa infloreasca anul asta.Dupa vremea asta se vor distruge si plantele adaptate de atata fig si ploaie,dar leandrii mei?Sper  intr-o minune.

Fotografii

Azi cea mai importanta problema am rezolvat-o.Ploua cu galeata si vroiam neaparat sa fac(nu sa pozez) niste fotografii cu Gargarita mea.Acele'' niste'' au fost 150 de bucati si doua formate A4,adica cat o coala de scris.Ne poavazam bucataria cu posterele ei.Ne-am tacanit de tot.Fericita am venit si sorteaza,aranjeaza cateva ore.Am un cocofix.De cand au murit ai mei,consider baza de fotografii o avere ce are o valoare imensa peste ani.Sunt imagini care nu se sterg in timp, ne amintesc intr-un mod  placut,hazliu, cu regret sau pur si simplu  real de noi si cei cu care suntem intr-o fotografie.Eu nu suportam cand ma duceam  in cate-o vizita si gazda venea cu un teanc sau o punga din plastic cu fotografii si vizita se rezuma la vazut si dat explicatii  pe seama lor.Rar ma mai prindea a doua oara sa mai imi arate ceva.Imi plac ale mele ,ma pierd in timp si spatiu,ma fura amintirile si petrec ore in sir.Eu am alta metoda cu prezentarea fotografiilor.Daca vizitatorul solicita ii arat esentialul si rezonabil ca numar,daca vreau sa ma laud sau sa prezint ceva am destula ordine ca sa arat putin si bun.De  multe ori am interlocutori care solicita ei mai mult,dar am tupeu sa-i opresc.Asa ca nu conteaza ce altceva am rezolvat azi,fotografiile raman peste ani.Este parerea mea si nu cred sa mi-o schimbe ceva sau cineva.As vrea sa raman in memoria nepoatei mele si prin albumele pe care le fac din cand in cand.

Cam asta a fost ! - referitor la dulce si amar

Dulce si amar

Ca de fiecare data am probleme cu titlul.Ideile imi vin firesc si-mi este greu sa stiu de la inceput  care titlu e potrivit.Vroiam sa povestesc  de ieri.Cumplita  zi!.Cum noi suntem foarte constiinciosi ,mai ales cand un om nu mai este,am facut o mica pomana parintilor,care se pare ca tare s-au iubit murind la mica distata unul de celalat.La cimitir plans,in biserica la fel ca sa culmineze la casa parinteasca.Luna mai in general mie imi place in mod deosebit.Chiar se spune din batrani sa nu faci nunta in  acesta luna ca nu va dura casnicia.Contrar celor spuse noi avem pe 17 mai 35 de ani  de la nunta.Sunt  multe evenimente placute care ma leaga de mai,dar ieri cred ca s-a anulat cam tot si mi-a ramas un gust  dulce-amar,era titlul unui film ce se transmitea la cutremurul din 77,  ce reflecta foarte bine starea mea,ca am predat stafeta  vietii petrecute acolo unor tineri care vor sa se stabileasca  pe viitor in locul radacinilor mele.Da ,e bine zis,asa ma simt!.Parca pasesc pe deasupra pamantului ,nesigur si haotic.Am o unda de multumire ca toata munca parintilor mei de-o viata nu se ruineaza  chiar daca partea materiala e destul de mica .Nu le poti avea pe toate,mai ales in perioada asta cand ne simtim ca niste sclavi  in fata celor avuti .Am fost pusa in fata amintirilor parintesti,care sunt multe si marunte.Ce sa iei si ce sa lasi?Mare problema!Nu am luat decat  tablouri de familie, cateva  macaturi si carpete la care mama tinea cu tot sufletul,cateva unelte si scule ,de la tata, nimicuri care sa-mi aminteasca de ei.Acu ma gandesc ca nu stiu daca am facut sau nu bine.Oricum si  cu ele si fara ele de parinti o sa-mi amintesc continuu.E greu sa te rupi ,gandurile nu se prea pot dirija.Poate sa  fiu foarte ocupata ca sa nu ma gandesc.CE m-ar putea atrage asa de mult ca sa mai uit?Incerc cu flori,plante,legume la cabanuta mea,dar nu e suficient.Am prea mult timp liber,spre deosebire de alti pensionarii,care sunt fff ocupati si dau frau gandurilor.O sa traim si-o sa vedem!Soarta dupa mine e un element important in viata unui om.

Fetele

Primavara

 Se simte si se vede aceasta primavara mai intens decat altele.Eu sunt batrana,dar am citit ca a fost asteptata cu destula nerabdare si de altii mai tineri.Eu ma rezum la flori si fete.