Ganduri

Saptamana  ce tocmai a trecut a fost grea,lunga,plictisitoare,cu trairi contradictorii sa nu mai vorbesc dpdv meteo ca am tinut-o cand pe cod galben ,cand portocaliu..Ieri trebuia sa ajung la la ''tara mea''cum zicem noi,dar a fost imposibil.Ploaie,zapada,furtuna care au contribuit la o stare psihica de  nedescris.Am tras o portie de plans,m-am descarcat,ca sa nu ma sara randul.Trebuia sa ajung la mormantul  parintilor mei si  aveam rezervata  potia de plans.De fiecare data imi propun sa fiu tare,sa nu mai bocesc atat,dar este peste vointa mea.Cand ajun acolo mi se perinda prin memorie filmulete din viata cu ei , insotite de intamplari vesele sau triste  si ma face sa constat ca suntem niste nimicuri pe pamant.Vad ca lupta lor pentru viata( tot ce au lasat) a fost zadarnica.Incep sa invat ca trebuie sa fim foarte limitati in  viata si cam ce ar trebui sa lasam dupa noi ,ca cei ce ne urmeaza sa arunce cat mai putin.Se invata greu si trebuie sa treci prin asta ca sa poti tria o multime de lucruri care pentru  noi sunt bune si pentru altii nu.E normal,firesc,generatiile cu particularitatile lor.Cum ziceam,nu am ajuns la biserica,dar am ajutoare care m-au sustinut si au facut foarte multe pentru mine in ultimul timp si ritualul a continuat,conform traditiei si fara mine.In incheiere se potivesc citatele urmatoate:"Idealurile in viata sunt ca stelele,s-ar putea sa nu le atngem,dar ne pot calauzi in viata."- "Prietenia este confortul de a te simti in siguranta cu o persoana,fara a trebui sa-ti cantaresti gindurile,nici sa-ti masori cuvintele."