De ce ii ranim pe cei la care tinem?

Întotdeauna îi rănim pe cei apropiaţi, îi criticăm, le spunem cuvinte "dure", după care ne pare rău şi căutăm să-i împăcăm. De ce acest comportament? Psihologii susţin că există o mulţime de motive pentru care reacţionăm astfel. Însă toate au un lucru în comun: ele îşi ating scopul pentru că cei dragi ne dau voie să îi rănim.Aşteptări înşelate"În primul rând, această energie nu poate fi descărcată pe oricine, tocmai din cauza efectului negativ asupra celor din jur. De aceea ţinta acestei descărcări nu poate fi decât persoanele care ar accepta acest comportament, respectiv cele apropiate. Angajatul nu va urla niciodată la şef, pentru că îi este frică să nu fie concediat, dar va ajunge acasă şi va urla la cei din familie", observă psihologul Andrei Chiriac. Potrivit acestuia, atunci când eşti nervos, simţi nevoia să te descarci fără a mai ţine cont de sentimentele celorlalţi. După ce episodul de furie a trecut şi mintea s-a limpezit, survine realizarea acţiunii şi a consecinţelor. Acum intervin, bineînţeles, şi mustrările de conştiinţă pentru fiecare individ în parte, exprimate sau nu.De ce îi rănim pe cei dragi? Pentru că suntem frustraţi şi supăraţi pe noi înşine şi prin pedepsirea lor nu urmărim decât să ne pedepsim pe noi. Considerăm că nu merităm nimic bun, aşa că încercăm să identificăm şi să distrugem toate lucrurile pozitive din viaţa noastră.Un alt motiv ar fi acela că avem aşteptări prea mari de la familie, rude sau prieteni. Atunci când ei ne dezamăgesc, ne simţim trădaţi şi simţim nevoia să-i facem să regrete. Critica este o "armă" uzuală pe care o folosim în această situaţie. "Critica poate avea două conotaţii: una pozitivă şi constructivă şi alta negativă, agresivă. Cea din urmă este şi cea la care ne referim în situaţia de faţă. În aceste cazuri vorbim de o cantitate de energie acumulată în interiorul individului, care trebuie evacuată cumva. Ţinta are două posibile direcţii: persoana cauzatoare sau persoane care se află în apropiere în acel moment. De exemplu, se întâmplă de multe ori ca soţul, printr-o neatenţie repetată, să provoace la partenera de cuplu o reacţie virulentă, exprimată printr-o discuţie aprinsă. Sau, în celălalt caz, soacra cu ochiul atent asupra soţului nu-l slăbeşte din critici şi atenţionări. El îşi pleacă capul în faţa soacrei, dar îşi varsă supărarea asupra nevestei, care nu are nici o implicaţie în incident", explică psihologul Andrei Chiriac. Potrivit specialistului, aceste reacţii au un caracter de "defulare", de eliberare de o anumită nemulţumire, "frustrare" sau neajuns. Ele sunt determinate fie de o nevoie justificată, fie de situaţia în care mecanismele psihice nu mai pot ţine în interior această energie. Ne vărsăm nervii pe cei din jur şi pentru că ne simţim neînţeleşi. Ne scapă motivul pentru care ei nu percep lucruri care nouă ne apar simple şi evidente.Televizorul, un motivPsihologii sunt de părere că unele emisiuni şi filmele ne influenţează comportamentul faţă de cei dragi. Scenele violente, melodramele, telenovelele şi filmele încărcate de suferinţă şi autodistrugere lasă urme adânci în subconştientul nostru. Astfel, suntem tentaţi să imităm aceste comportamente şi să reacţionăm la fel, adică să îi facem să sufere pe cei apropiaţi doar pentru că aşa a făcut actorul X din serialul preferat. Însă mai sunt şi alte cauze pentru care ne comportăm aşa. Îi iubim pe cei apropiaţi, dar în acelaşi timp îi şi urâm pentru că ne cunosc slăbiciunile: masca pe care o purtăm în relaţiile cu alte persoane o lăsăm deoparte atunci când suntem cu ei, aşa că toate lucrurile "urâte" pe care încercăm să le ascundem vor ieşi la suprafaţă. Îi rănim pe cei dragi pentru a le asigura un confort pe mai târziu – cu toţii simţim nevoia să îi protejăm pe cei la care ţinem şi să îi strângem în braţe, aşa că îi rănim pentru ca, ulterior, să îi împăcăm şi să le oferim toată dragostea noastră. Pentru că persoanele apropiate sunt singurele care sunt sincere cu noi şi ne spun adevărul. Chiar dacă uneori ne doare sinceritatea lor, şi adevărul exprimat de cele mai multe ori simţim nevoia să reacţionăm la remarcele lor. Şi o facem prin agresivitate, jigniri şi ofense. Ne rănim părinţii, rudele, partenerii de viaţă sau prietenii pentru că avem încredere în ei. Noi suntem conştienţi de faptul că, indiferent ce vom spune sau vom face, nu vor exista consecinţe ale comportamentului nostru. Sfatul psihologuluiPuteţi scăpa de nervi şi fără a vă descărca pe cei dragi, spune psihologul Andrei Chiriac. Potrivit specialistului, atunci când simţiţi că "explodaţi" încercaţi să faceţi lucruri care vă plac şi care vă detensionează în acelaşi timp: beţi un ceai sau o cafea, ascultaţi muzică, ieşiţi cu prietenii sau cu câinele în parc. "Episoadele de furie pot fi evitate pe viitor, dacă cel care a experimentat această trăire realizează că ea nu a fost un lucru pozitiv", a spus psihologul. Cred ca am un motiv de postez eu acest articol cautat de zor ,dar a meritat!