O fapta buna

Ajunsa acasa trebuie sa recuperez o parte din treburile lasate si de trei zile apoape ca le ajung din urma.Sambata curat.mancare,duminica un drum pana langa Ploiesti dupa amiaza mai pe racoare,de unde ne tragem,ca vroiam sa ajung neaparat la cimitir.Apoi vizite surpriza pe la rudele noastre.Mie una nu-mi plac,dar nici nu vroiam sa le sticam programul oamenilor.Ei s-au bucurat cu totii ca ne-au vazut dupa trei luni.Ne-am intors deja pe intuneric si racoare si am stabilit pe drum un program pentru saptamana asta.Asa ca azi  m-am pornit in oras dupa cateva ore de calcat,spalat si mancare.Cred ca era in jur de 10.Mergand cu  directie,orasul era cam gol,imi atrage atentia o batrana cu un buchet de flori ,ceva trandafiri rosii cu niste flori galbene,doua plase ,nu prea grele,imbracata saracacios,dar curat.Ma opresc si cand ma vede se intoarce din drumul ei si ma intreaba? Nu cumparati niste flori sau plante pentru ceai?Parca m-a traznit,asa am fost de socata,semana cu bunica mea.Omul de la tara, bun,bland,care a fost pentru tot neamul "bunica din povesti".I-am spus ca nu,dar o sa-i ofer niste bani.Cand a vazut cat i-am dat, era asa de emotionata ,ca mi-a explicat  ce face cu ei: o parte sa-si ia niste medicamente si o parte ceva de mancare,ca nu are pensie.Nu ma dau banii afara din casa,dar i-am mai dat inca pe atat si am plecat cu ochii in lacrimi.Cum pot ajunge unii oameni asa? Sunt convinsa ca au facut si greseli in viata de au ajuns aici,dar unii,mai sunt vitregiti si de soarta.Oricum ar fi batrabetea e grea,daca nu sti sa o domini.Am cautat dar nu am gasit niste imagini cum am vrut, astea doua au ceva trasaturi specifice.Cred ca viziunea mi se trage si de la reantoarcerea in timp de la cimitir.Eu vin foarte zdumcinata psihic ,de aceea am inceput sa merg mai rar.Asta e viata , nu ne putem impotrivi ,dar azi cred a am facut o fapta buna..