Inainte de sarbatori

Ieri am fost luata prin surprindere cu un telefon care mi-a shimbat programul pentru azi.A trebuit sa mergem obligatoriu,ca mi-am propus cat mai pot sa ajung,la mormintele parintilor si bunicei mele la marile sarbatori din an.Distanta  nu e prea mare,65 de kilometriii,altadata facem 2 drumuri pe saptamana,dar aveam motivatie,copilul care crestea acolo,parintii ,bunica si celelalte rude.Acu am ramas cu rudele.Traficul este din ce in ce mai dezastruos.La semafoare tigani care iti baga pe gat tot felul de produse contrafacute s-au furate,masinile de mare tonaj te sfideaza in circulatie ca nu te poti pune cu ele,la fel cei cu autoturisme de teren,sa nu mai vorbim de cei neindemantici la condus sau inconstienti.Toate se aduga la starea de emotie si durere care ma cuprinde cand trebuie sa ajung la cimitir.Acolo mi se perinda in minte zeci de fragmente ale trecutului meu alaturi de ei.Sunt constienta ca asta e ciclul vietii,dar poate peste o perioada mai lunga sa ma schimb,sau sa se atenueze sentimentul asta de reflectie asupra mortii.Vad cum aproape toti locuitorii batrani  de pe strada s-au mutat la cimitir,cam in aceiasi ordine.Daca ar fi sa se intalneasca dupa moarte,lor le-ar fi usor ca sunt la fel ca in viata,vecini.Au fost oameni  cumsecade,harnici,veseli care se ajutau intre ei.Mai cere acu o mana de ajutor ,sa vezi o primesti?Oamenii  care au mai ramas pe strada aia  sunt invidiosi,lenesi,mincinosi,care nu mai au nimic din ceilalti  care s-au dus.Nu-mi vine sa cred ca lumea s-a schimbat  atat de mult.Noi am crescut cu lipsuri materiale mai mari,dar s-au compensat cu dragostea si caldura de care am fost inconjurati de toti din jur,nu numai din familie.Regretul meu e profund,nu pot sa-l descriu prea bine in cuvinte.E un amestec de sentimete care ma coplescsc.Asta e un motiv care ma face sa nu fiu prea incantata de o asemenea sarbatoare.Imi amintesc ca de Pasti ne duceam la biserica cu atata emotie si dorinta de a fi la loc cu ceilalti copii,cu hainute noi,de care eram tare mandrii,cu sandalute si sosete treisferturi,felia de cozonac si oul rosu ca un trofeu pe care il obtineam dupa niste sacrificii,dar totul era mai bun si mai frumos.Acu parca si preotii sunt altii.Mi se pare ca au un exces de zel in a face lumea sa se duca la biserica,nu stiu daca sa fie mai credincioasa s-au sa  adune ceva bani de pe urama ei.Acu am trecut peste ziua asta ,sa vad pana la anu.Mai sunt cateva si trece totul. Nu ma gandeam vreodata ca imi va fi atat de greu sa trec peste marile sarbatori ,cat erau ele de dorite atunci ,atat de apasatoare au devenit acum.Toate pregatirile si  foiala din aceste zile nu imi aduc prea multa incantare .