Sarbatorea Craciunului

De o perioada aceste mari sarbatori imi provoaca un fel de tristete inexplicabila , ma apuca brusc si fara motive  intemeiate.Oare ce-mi lipseste ca sa trec peste ele?Cred ca varsta e vinovata pentru nemultumirile care se ivesc brusc si dintr-o data.Nu cred ca sunt multi oameni multumiti,(fericiti sa nu mai vobesc)cu adevarat.Au o masca pe  care si-o pun si mimeaza sub ea.Or fi cei bogati,alt nivel ,care petrec pe undeva in lumea asta mare si nu au timp ca noi sa-si faca bilanturi de viata.Traim in fiecare zi cu indatoririle lasate de soarta,suntem multumiti sau nu,ne bucuram,ne infuriem,dar marile evenimente ma coplesesc.De cand sunt in primul pluton al mortii in familia mea, m-am schimbat involuntar.Poate asta e una din cauzele principale.Nu am fost crescuta intr-un spirit religios.Biserica pentru mine nu facea parte necesara in marile sarbatori religioase .Am privit-o  cu alti ochi la evenimente placute ca nunti,botezuri,in rest nu vad un refugiu al starii mele de neliniste. Cu ce m-ar putea ajuta?.Eu sunt foarte directa si cand am vrut sa ma spovedesc,preotul mi-a dat de lucru in a studia  toate tainele spoveditului si apoi sa ma duc.Sa fie el  sanatos pana m-oi duce.Poate e un defect al meu in a vorbi fara sa plec capul si cred ca asta deranjeaza. Daca as putea sa cred in dumnezeu  si as face din biserica un calculator sa ma atraga si sa-mi fie  drag sa ma duc,nu as avea timp de gandit,daca sunt sau nu multumita.Poate sunt un pic pretentioasa.Dar cer si eu cea ce consider ca ofer.Nu intotdeauna ti se raspunde la fel.Acu e prea tarziu sa mai schimbam mare lucru.Trebuia sa ma gandesc cam la jumatatea vietii,nu acum.Sa nu mai punem la socoteala si situatia sociala,care se inrautatrste pe zi ce trece.Parca toate vin tarziu si cu impact dur asupra starii noastre.Trec sarbatorile,intram in normal si raza mea de soare se va marii si va lumina viata bunicilor.