Ce titlu poti da unor sentimente nedefinite la o varsta cand totul ti se pare ca le sti pe toate?Sunt ametita de ce mi se intampla in ultima vreme.Am o parte buna si una rea.Nu poti sa le pui in balanta,sunt diferite si specifice vietii.Pana acum un an si ceva mi se parea ca totul se desfasoara conform unui destin pe care vrem nu vrem, trebuie sa-l ducem.Asta pana s-a prepadit mama.A fost o mare nenorocire pentru mine.M-am luptat ani de zile cu ea prin spitale fara sa mi se para greu,dorinta ei de viata,energia,veselia,speranta de mai bine,figura ei, chiar daca mai batrana si neputincioasa,arata o mandrie de nedescris.Suferinta a facut-o mai impunatoare in fata tuturor.NU s-a lasat nici o clipa prada neputintei si milei.O femeie care a stiut sa se faca auzita si ascultata,un pic egoista,dar acu imi dau seama ca bine e ca omul sa stie care ii e menirea si sa nu se lase influientat de cei din jur.Lupta ei cu viata a lasat cu gura cascata toate cunostintele.Datorita multiplelor probleme de sanatate la un moment dat pentru a supravietui a trebuit sa-i fie taiat piciorul drept.Dupa interventie, figura ei a ramas la fel de mandra si vesela.Boala pe masura ce inainta i-a redus vederea aproape spre zero.Nu se plangea.Era semeta si manca aproape normal,vorbea si se adresa spre cel cu care conversa, de cu greu ti-ai fi dat seama ca nu vede.La putin timp a trebuit amputat si cel de-al doilea picior.Daca prima data i-am spus in gluma ca se va duce acasa ca un catelus schiop,acum ii spuneam ca o sa fie ca un gandac.E greu de inteles si explicat dorinta ei de a trai.Noi nu am fi in stare sa ne taiem un deget,ne-am face o mie de probleme si ganduri,dar in sufletul ei oare ce-o fi fost?Nu arata, nu se vaita niciodata.Foarte greu de explicat acum.Se impunea.cerea si dadea ordine ca si cum nimic nu i-a fost stirbit.Stau de multa ori si ma gandesc ca sunt asa de putini oameni care au asemenea mandrie si tarie de caracter,corectitudine,dorinta de viata si optimism.La doua zile dupa cruda amputare a celui de-al doilea picior a intrat in coma,urmare imunitatii scazute contactase un virus tbc care a reusit sa o doboare.Am sufert enorm.Am facut toate cele trebuincioase religios,nu din constiinciozitate,ci datorita tatalui meu care se mandrea cu fiecare pomana realizata.Cred ca asa simtea el.Eu nu.Penru mine era o mare greutate si durere sa merg la mormant.Parca era ireal.Mai am o datorie de onoare.Inainte cu cateva luni,la un pahar de vorba compusese cateva versuri care spera sa fie scrise pe cruce.Am facut cam tot ce trebuia,dar nu am respectat dorinta ei.O voi indeplini in viitorul apropiat.Parca o vad si o aud cu cata mandrie imi recita ce scrisese.A trecut un an si doua luni si s-a dus si tata.Soc!Dintr-un batran zdravan care isi purta singur povara unei vieti ciudate ,dupa o convietuire de 55 de ani cu o sotie,in a fi demn de un trai decent si linistit e atacat ziua pe strada de un tiganus de 10 ani,calare pe un cal.Se dezechilibreaza, cade si se loveste cu capul de asfalt.Toate eforturile medicilor au fost zadarnice.Dupa 7 zile s-a stins.NU era tanar,dar mai putea sa o duca cativa ani.Era gospodar,priceput,cosea,croseta,facea maturi,lucra pamantul,etc.Ar trebui sa fac o lista tare lunga cu ce putea el sa faca.Oare e normal ca sa iei viata unui om fara sa fi tras la raspundere, chiar daca esti minor?O sa vedem ce va urma.Acu sciu ca sa ma desarc si sa-mi fac un juramant,ca cel ce l-a omorat sa fie pedepsit.Ma gandesc ca dupa o viata doi oameni se duc si in urma lor lasa atat de putin,cu toate stradaniile lor.Oare ce as putea eu sa las mai multe in urma mea sa fiu mai prezenta in mintea si inima celor dragi?Cred ca stiu!O sa va povestesc de BUNICA noastra,in viitor cand o sa am timp. Ea a lasat intr-adevar foarte multe pentru nemurire.Stiu care e cea mai mare bafta a mea si o spun tuturor!Am o mununatie de Gargarita.Ea ma vindeca cat toate medicamentele de pe pamant si ma face sa ma simt mandra si utila.
