O saptamana acasa

Am avut o saptamana de concurs.Fiecare zi a avut o incarcatura la maxim.Dupa trei saptamani de lipsa,normal ca treburile s-au adunat si timpul nu sta in loc,de aceea ma pot lauda ca le-am cam rezolvat.Sunt mandra ca de multi ani ,sanatatea nu mi-a permis ca unele din ele, sa le fac.Am avut si momente,hazlii s-au de suspance,ca ieri am riscat sa plec dincolo de Ploiesti  fara actele masinii,pe care nu mai stiam unde le-am pus.Abia acolo am descoperit ca le schimbasem locul in portofel si erau mascate de-un fermoar.Dupa ce am rezolvat cu toate,la intoarcere am oprit langa un camp cu rapita.Fiind singura nu m-am grabit.L-am pozat,l-am admirat,l-am mirosit.Parca m-am incarcat cu multa energie numai admirandu-l.Azi am intrat in ritmul normal , mai putine treburi la impuse.Imi place ,de cand sunt la pensie,sa am un program de voie in general.Ce ziceti de imensitatea asta galbena!

Chiar daca nu sunt o fana  a selfieurilor,am zis sa vada lumea ca am fost acolo si  cu ocazia asta m-am vazut ce turtita eram.