Amintiri

Zilele acestea de sarbatoare,am  dat drumul la televizor si mergea  ca "televizorul".Deodata aud o melodie,ma opresc din treaba si o ascult atent.Am fost  impresionata pentru ca , mama o canta deseori,dar eu nu aveam urechi s-o ascult.M-au navalit amintirile si am cautat-o sa o reascult.Mi-am amintit, de Craciun am fost la cimitirul din Boldesti,asa cum se cuvine pe la noi. Localitatea este la 12 kilometrii de Ploiesti.Mama a fost un om talentat,canta,compunea poezii,era o fire harnica,vesela,glumeata si sociabila.Ca orice om avea si parti mai putin bune.Ii placea sa comande,sa se impuna,sa faca numai ce vrea si bietul tata executa.V-am povestit ca era talentat,  mai ceva ca o femeie:la cusut , la tesut presuri , croseta ciorapi din lana,plovere,zidea,construia ,etc.Am avut niste parinti normali,care m-au crescut cum au stiut si cum s-au priceput mai bine.Frati nu am.Dupa mama, la un an s-a dus si tata.Mai glumeam :ea nu a putu sa stea fara el nici acolo.Acum le duc lipsa.Am reusit dupa multi ani, sa merg mai putin zbuciumata la cimitir si sa plec cu sufletul multumit ca am indeplinit un ritual pe care ei l-au dorit cand au fost in viata .Timpul si-a spus cuvantul.O poezioara pe care mama ,tinea mortis ,cand traia, sa i-o pun pe cruce,(v-am spus ca era hazlie, uneori nu stiai cand gumeste si cand vorbeste serios ) ,am rezolvat-o.E greu  cand vad acolo in cimitir pe langa mormantul parintilor mei sunt vecinii din intreaga stada .Ma cuprinde nostalgia.Am urcat deasupra satului,acum orasel pentru a vedea de sus locul copilariei si am cascat gura,am facut poze.Este o zona petroliera si viticola,aproape peste deal de Valea Calugareasca .Acum sondele arata altfel,mai modern.Era o crama renumita pe vremuri,mai e si acum,dar a mai palit din stralucire.Case mai multe,moderne,stradute asfaltate pe toate vaile,pe unde altadata ne dadeam cu saniile pe distante mari.Se vad muntii cu zapada,se vad stadutele cu casele frumos colorate,orasul cu cateva blocuri si drumul de intoarcere.Si uite ca o melodie m-a provocat sa-mi reamintesc atatea!

Oglinda,oglinjoara...

Cine e mai frumoasa din tara! Cel mai pretios obiect de mobilier din casa este aceasta oglinda.Cand vi,cand pleci cand te schimbi,cand te incalti,cand vorbesti cu copii,cand faci balet,etc. aceasta oglindeste un chip de copil.Thea ar fi tare suparata daca s-ar intampla vreo nenorocire cu aceasta oglinda.E singurul obiect  de care are mare grija.

A crescut cu ea si in ea,o parte din timp.

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la

"Reflexii in oglinda", la SoriN

Pomi

1

2

3

4

Nu sunt ceea ce par! 1=60 cm
                                  2=75 cm
                                  3=1,5 m
                                  4=2,5 m

Postarea participă la Miercurea fără cuvinte, rubrică inițiată de Carmen.

Prima zi 2015

Ce sunt eu de nu stau locului,dar sotul meu e mult mai activ.Ce sa facem noi pe 1 ianuare?Soare ,zapada,  nu putem sta in casa.Mergem la o plimbarica,vorba Tehei,dam si pe la cabana sa luam ceapa si usturoiul,care ereau in pericol de inghet si  vedem ce mai e pe-acolo.Am zis : eu vreu sa fac niste poze si ma duc un pic in decor.Prevazator,nu m-a lasat singura , si-a dat seama putem intra in zapada si sa nu mai ies,ca era moale si destul de mare.Mergem undeva aproape,dar cum padurea era o frumusete,l-am oprit de doua ori pe sosea cu avarii, sa fac poze.A stat el ce-a stat si si-a pierdut rabdarea,cu toate ca aveam toata ziua la dispozitie.Am executat eu padurea pe ambele parti si ne-am dus la cabana.Am lasat masina la poarta vecinilor, ca cine era sa faca atata  partie?Trecuse plugul si aveam un vagon de zapada la poarta.Am facut cat sa trecem cu piciorul si am patruns in curte.Era de vis.Eu am intrat cu totul prin zapada.n-am avut rabdare sa o iau pe partie,ca distanta e destul de mare.El cu lopata ,eu cu aparatul.Ba l-am rugat sa faca o pauza si sa-mi faca o poza.Se incrunta,ca nu-i place ,dar nu ma refuza,ca nu mai scapa de mine .Totul mi se parea minunat.Pomii,cabana,foisorul,pline de zapada,totul de-un alb imaculat.Am stat cateva ore si mi s-a parut de parca am fost la munte.Mi-a placut!Am inceput anul tare frumos si divers.Sper sa fie cat mai multe zile de felul acesta.

Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini) cu aceasta tema si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la   "Buna Dimineata Soare"

Hotelul

Gata,a trecut  revelionul si sf.Vasile,dar zilele libere contina.Nu ca as avea ceva impotriva omenirii,numai ca pentru cei ca mine, le trebuie ceva activitate.O iau de la un cap in altul prin orasul asta mic ,dar e prea putin.Am zis sa ma duc la piscina.Nu se poate,pentru ca aia pe care o stiu eu,e a primariei si toti salariatii sunt liberi.Nu prea inteleg,dar ce poti intelege la noi.Am pornit in cautarea uneia particulare,auzisem eu din diverse surse, de un hotel cu piscina.M-am pornit ieri si ca in poveste,am mers,ce-am mers si l-am gasit.Cum indrazneala nu-mi lipseste,am inceput sa intreb,intai la Berarie,ca aia era la stada ,merg prin niste curti,stiam eu si ajung la  Receptia hotelului.Locul il stiam ,ca am lucrat ani buni foarte aproape,dar nu ma gandeam ca acolo s-a construit o  cladire gen careu ,destul de maricica.Erau doi baietei la receptie.A inceput baba Aglaie cu intrebarile.Pana la urma, l-am lamurit pe unul sa ma duca sa vizitez piscina.Mi-a dat papucei,ca la spital,am lasat haina si ne-am pornit.Am coborat cam doua etaje,destul de ingust,am vazut piscina si dotarile,dar raportat la pret si inotul meu de sute de metri,insemna sa ametesc  putin .Era prea mica ,aveau si alte mijloace de delectare,dar nu ma incantau.Am multumit si am plecat un pic dezamagita, pe un alt traseu,pe care-l stiam.Eram uimita si mirata cum pot cheltui unii ,o gramada de bani pe o asa cladire,cu asa dotari,totul aiurea dupa parerea mea,care nu sunt prea plimbata,dar poprietarul era,mult mai departe de mine.L-a fraierit ve-unul si a facut hotel cu piscina.Daca nu gasesc altceva mai bun,o sa ma duc si acolo

inercarea moarten-are.Noroc ca in drumul catre casa, am vazut copii veseli la patinaj,m-am imtalnit cu doi fosti colegi,am povestit si am uitat de ce-am plecat de-acasa.Cateva imagini ale orasului din drumul de intoarcere.Zapada se topeste vazand cu ochii si orasul pierde din farmecul iernii.

Ultima plimbare pe 2014

Chiar daca era o zi plina pentru toti,ieri  am fost in parc vreo trei ore.Terminasem treaba,seara eram numai cu sotul meu si cum toate babaciunile  sunt pline de probleme,m-am pornit singura la plimbare.Cand am vazut ce minunat era afara,am tinut sa ajung intr-un parc unde ma duc mai rar,dar este tare placut.M-am dus agale,ca un gura casca si dupa vreo doua ore, l-am sunat pe partener sa-i spun: s-ar putea sa vin abia pentru masa de revelion,asa era de frumos. Soare cu dinti,minus nu stiu cate grade,dar mai tarziu s-a mai incalzit si zapada din copaci cadea in cascade.Cativa parinti au venit cu copii la sanius,biciclisti la plimbare si vreo patru fotografi  ,nu ca mine,meseriasi dupa constatare .Deci, nu eram singura cu aparat de gat.Pe unul, am indraznit sa-l rog sa-mi faca doua poze.Nu m-a refuzat,dar am dedus eu ca nu era multumit cand ma lua la ochi.L-am intrebat ce nu e bine? Stau ca un bat? A ras si i-am spus ca nu ma supar ,sa-mi spuna cum trebuie sa ma stramb, sunt antitalent la figuri.Trebuie sa iau lectii de fotografiat,dar si de stat in ele.Nu cred ca era multumit de ce a facut,dar  ne-am  amuzat toti trei,era si cu prietena ,parca  ne cunostem de cand hau. Daca imi plac oamenii, sunt prietenoasa,altfel...Imi plac pozele din parcul Chindia,va arat si vaua cateva.

Va transmit sa aveti parte numai de bine pe anul 2015!