luni, 23 iunie 2014

Visinul

De ceva timp visinul meu ,cred ca e bolnav.Frunzele pica ,iar visinile se coc rapid.Ce-o fi oare?Imi pare rau pentru el.Sper sa-si revina.I-am pus si cateva flori,pentru culoare,dar el....Pana ma intorc sper sa-si revina un pic  si sa mai prind visine pentru dulceata

miercuri, 18 iunie 2014

O dimineata cu Thea -Miercurea fara cuvinte

O portie de joaca inainte de spalare.


Gata!La spalare.

Am invatat sa ma schimb singura.




Nu prea sti tu sa -mi faci parul!

Verificare.

Ma cheama:bunicaaaa, sa se amuze ca s-a urcat in cutia cu jucarii din plus.

Le darama...si rade.

E suparata ca n-am ajutat-o sa le puna la loc .

Coboara imbufnata.

Ne impacam si ia micul dejun, asa ... prin casa.

Imi e dor si merg in curand la sebarea de sfarsit de an.

luni, 16 iunie 2014

Vremea

In seara asta am auzit o replica a unei doamne mai in varsta, care intebata de un reporter despre vremea  asta ciudata  a dat un  raspuns care  mi-a placut:"vremea e ca si oamenii",Mi-am amintit ca saptamana trecuta intr-o zi era vremea superba.Din senin deodata ,tunete,ploaie,piatra.Ce legume sa se mai faca?De atunci ploua in fiecare zi.Eu ca Pacala,am multe flori frumoase ,ceapa ,usturoi si culmea castraveti.Ardeii sunt nimiciti,iar rosiile nu cred ca se vor salva.Asta este!Am gandit ca la anu sa pun gazon si in acea parte din gradina.Este mai convenabil daca o sa cumpar legume bio de la o vecina ,sa ma ocup de flori si de joaca mea acolo.M-am apucat prea tarziu de agricultura si nu-mi iese.








vineri, 13 iunie 2014

Poveste de Rusalii

Luni,zi de sarbatoare.Nu eram in toane bune.Aflasem de moartea lui Melly si parca eram in alta lume.Cand sunt necajita .caut o activitate care sa ma atraga si sa-mi alunga gandurile apasatoare.Merg sa verific ceva la masina si cum atelierul era langa piscina mi-am luat si echipamentul de inot.Este modul in care pot imbina utilul cu placutul.Dupa o ora de inot ,ma simt bine si gandurile se limpezesc.Ghinion,nu era deschis,fiind sarbatoare???Mai erau si altii ca mine nedumeriti si dezamagiti.O pornesc spre cabana,dar fara chef.Pe drum imi vine ideia altei piscine,dar nici aia nu era deschisa.Tin drumul drept sa vad unde este o localitate de care auzisem la un vecin,se numeste Ludesti.Stiam directia,dar habar n-avem cati kilometrii pot fi.Trec de vreo doua sate si o iau spre directia  satului.



Nu mi-am imaginat,un asa drum asfaltat in mijlocul padurii,cam 15 kilometrii pana la prima localitate.Nu m-am intalnit cu nimeni.Soare,padure ,drum necunoscut,singura si pana la prima localitate deja ma simtem mai bine.



Am mai stabatut cateva sate,am vazut oameni care erau tare fericiti si multumti se statutul lor.M-am intors tot prin padure ,pe un alt drum neasfaltat de data asta cu putine emotii la urcus,
pentru ca am cam derapat.Nu-mi fac griji in general,daca nu se putea ma intorcem cumva si o luam pe drumul pe care venisem.Asta a fost mai scurt si de la jumatate cunoscut.Pe acolo mergem dupa ciuperci,fragi si ce se poate aduna din padure.



O mare parte era imprejmuit,ca sa aflu de la un trecator si culegator de bureti, ca este o rezervatie de vanatoare particulara.Cand am vazut ca mai sunt cativa kilometrii si el mergea in legea lui,i-am propus sa-l duc pana in sat.A acceptat ,dar cam uimit si nesigur.O fi zis:ce-o mai fi si cu nebuna asta?Dupa vre-o doi kilometrii vedem o femeie.Zice:uite-o si pe nevasta-mea!Opresc.Pana la urma cumpar toti buretii ei pentru 5 lei si cum aveam o punga cu zahar in cos, i-o dau cadou.Erau atat de multumiti si uimiti, ca i-am rugat sa le fac o poza.


Au ramas nedumeriti ,apoi au luat-o pe jos ca trebuia sa  mearga pe o scurtatura in sat.Am ajuns dupa aproape trei ore de umbat cu masina hai-hui ,dar incantata de rezultat.Trebuie sa vad  cum traiesc altii ,ca sa fiu multumita de mine si recunoscatoare domunului ca sunt pe acest pamant.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Un picnic la inaltime

Calatorim lunar la Fagaras .Drumul pe care mergem este cel de pe culoarul Rucar -Bran,dinspre Campulung.Este pentru mine un traseu minunat,odihnitor,fara prea mare trafic.De cand vremea s-a incalzit,am hotarat sa nu mai mancam acasa la pranz si sa ne bucuram de munte . Am gasit pe traseu un loc indicat pentru picnic.Sotul meu un bun gospodar pune cele necesare,iar pana una alta fac cateva fotografii printre reprosuri si pe buna dreptate.Mai sus nici ca se putea ,asa ca va arat  cateva imagini.