Mai este inca toamna,asa ca merge si aceasta istorioara a primilor mei struguri pe care am amanat-o.
.Cand am inceput la gradina ,initial nu am vrut sa am vita de vie .Sotul meu a vazut acum trei ani, ca vecina culegea cativa struguri si mi-a zis: ai pus de toate,dar niste struguri erau buni acum.Exact ca la tara,ce are unul,are toata ulita.Am vazut ca dorea sa avem vita de vie si am tinut cont de remarca lui.Asa ca acum doi ani,tomna,am luat si am plantat cateva cuiburi cu vita de vie.Mai pe langa gard,mai prin spatele unui fiosor ,sa nu fac umbra plantelor.Nu am fost foarte incantata,ca trebuie taiata mereu,nu-mi place,
creste rapid si da un aspect neplacut.Am vazut ca a inflorit ,mi-am vazut de treaba ,am ingrijit-o cum m-am priceput.Strugurii au crescut si o perioada am uitat de ei.Eu cu florile mai insistent.Cand am vazut vecina culegand,mi-am amintit de ai mei.Surpriza placuta cand am vazut,ca s-au copt, parca erau mai multi si sa nu va spun ce gust si miros aveau.Uite asa ,anul asta am avut struguri la gradina .
Cand ma uit la aceste poze ,imi vine in minte o poveste a lui Pacala.Asa cred ca am facut eu cu strugurii,aproape ca s-au facut neasteptat de multi si relativ repede ca timp