joi, 15 noiembrie 2012
ADEVERINTA
Acum doua zile am reusit sa ma enervez.Fiind pensionara, am putine probleme de rezolvat.Nu prea vin in contact cu institutiile statului ,nu activez in nici un fel de serviciu,deci; am pogram de voie.M-am dus la casa de sanatate a judetului sa obtin o adeverinta pentru sot, necesara la medicul de familie.Salariata ma informeaza ,ca trebuie sa aduc ultima chitanta de la finantele publice din care sa reiasa ca am achitat contributia pe luna asta.Pana acum se platea la casa de sanatate si nu ere nevoie de chitanta .O intreb :de ce nu va uitati in calculator sa vedeti plata?Nu avem acces la aceste date.Ma duc acasa ,caut chitanta si stau la o coada jumatate de ora ,ca intre timp se adunase vreo patru persoane.Eram baftoasa ca stau in oras si destul de aproape.In fata mea era o persoana dintr-un oras din judet si trebuia sa mai faca un drum pentru o amarata de adeverinta.Ajung la ghiseu ,dau chitanta si functionara imi zice:Imi trebuie o copie,nu originalul !Am inceput sa ma incalzesc,cu tot frigul. I-am spus ca sunt batrana,dar nu sunt surda.Ma duc fac o copie si din nou la ghiseu.Norocul meu ca nu rezolvase nicio persoana in acest timp,ca m-am miscat repede nu ca ea si oamenii mi-au dat voie sa merg in fata.Ma intreaba:Ce adeverinta vreti? Vreau o adeverinta pentru medicul de familie pe trei luni.Zice:nu pot sa va dau ,ca nu aveti decat o chitanta,imi trebuie copii petru toate trei luni!M-am incalzit ca-mi venea sa o strang de gat.Cu un ultim efort de calm o intreb:ce adeverinta puteti sa-mi eliberati pentru copia adusa dupa chitanta ? "Va pot da una pentru trei zile,dar nu putem sa modificam formularul ",concluzia -niciuna.Nu mai avea rost sa deschid gura,pentru ca oamenii din spatele meu,care au inteles despre ce era vorba,au iceput ei sa vocifereze ,sa acuze,incepand de la dumneaei acea functionara aeriana,institutia ,conducerea,politicienii si dati-va seama ca am obtinut "ADEVRINTA".Asa am plecat victorioasa ca am rezolvat o mare problema.Cum e posibil ca in cadrul unui judet,institutiile astea, sa nu verifice prin calculator diferite plati , informatii si noi trebuie sa umblam cu dosare de hartii.Mi se parea foarte normal ca medicul sa verifice,daca are dubii,referitoare la pacient,s-au cei ce controleaza aceste societati.Este epoca hartiilor.Eu credeam ca pe vremea mea erau multe,dar acum sunt mult mai multe si inutile.Cum poate sa-mi spuna functionara ca "sistemul se poate strica si nu mai avem dovada ".Ce e calculatorul meu care-l intorc pe toate partile?Nimic nu s-a facut pentru oameni,parca ne afundam pe un teren mlastinos.Era mai multa disciplina la serviciu si respect fata de cetateni.O sa ziceti ca sunt o comunista,cu toate ca nu am fost deloc.Eu am ramas uluita.Cum s-or fi descurcand oamenii care au contact mai des cu astfel de situatii?
miercuri, 14 noiembrie 2012
joi, 25 octombrie 2012
Centrifuga timpului
miercuri, 24 octombrie 2012
duminică, 21 octombrie 2012
Poezie
Tot calatorind prin ale cititului am dat peste poetul Traian Demetrescu..Auzisem despre el,dar nu stiam mai nimic.M-am intristat ca a avut o viata scurta,de nici 30 de ani si am citit cateva poezii.Mi-au placut.Una o s-o postez sa cititi si voi sa vedeti ca-n viata cam asa e.
Doi beţivi
de Traian Demetrescu |
Mă îmbătaseră de privirea,
De gura unei dulci femei, —
Și, beat, mă întorceam acasă
Pe drumul strejuit de tei.
La o răspînte-mi iese-n cale.
Un om necunoscut, străin
Era tot beat, — dar beat, săracul,
De suferințe si de vin.
Ne-am dat în vorbă despre multe,
Ca niște liniștiți drumeți;
Și ne-am mărturisit în fine
Din ce pricină sîntem beți.
„Ești beat”, — mi-a zis el filosofic,
„De fericire, de senin,
Curînd o să le-neci, ca mine,
Pe toate-n lacrime și-n vin!”
De gura unei dulci femei, —
Și, beat, mă întorceam acasă
Pe drumul strejuit de tei.
La o răspînte-mi iese-n cale.
Un om necunoscut, străin
Era tot beat, — dar beat, săracul,
De suferințe si de vin.
Ne-am dat în vorbă despre multe,
Ca niște liniștiți drumeți;
Și ne-am mărturisit în fine
Din ce pricină sîntem beți.
„Ești beat”, — mi-a zis el filosofic,
„De fericire, de senin,
Curînd o să le-neci, ca mine,
Pe toate-n lacrime și-n vin!”
vineri, 19 octombrie 2012
Padurea
Pe o asa vreme nu am putu sa stau in casa .Am cautat sa imbin placutul cu utilul si cum promisesem unei prietene ca vom face o plimbare la padure, am facut-o .Nu ne-am dus prea departe,la cativa kilometrii de oras, sa vedem ce s-a schimbat. Dealurile cam uscate,putina iarba .Padurea inca nu a intrat decat timid in" Toamna".Putine semne care sa ne duca spre anotimpul actual.Puteti sa vedeti cateva fotografii .
joi, 18 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)