La o zi mare

Am mers,am mers dar tot nu se termina ulicioara...,apoi ne-am intors.

Sa va zic un "Hristos a inviat",pentru inceput.Azi, ca un obicei de zile mari, facem cate o incursiune prin apropiere.Chiar dupa multi ani de locuit aici, sunt zone pe care nu le cunosc,chiar daca sunt la numai la cativa kilometri.Sunt sate de care stiu,dar nu-mi imagineam cum arata.Azi am fost la Ocnita,o comuna  cam la 16-18 km.Acolo sunt izvoare cu apa sarata,pe care localnicii o folosesc in gospodarie,la conserve,la bai,etc.Am intrat si la una din biserici sa aprindem lumanari in memoria parintilor,pentru ca mie aglomeratia nu-mi place si prefer sa ma duc, eu cu dumnezeu.Am oprit la padure si este o icantare sa o vezi in soare.Pe toate cararile si pe toate drumurile pomi infloriti .Nu puteti sa va imaginati ce miros era in jurul lor.Am pus la incercare rabdarea colegului,dar am pozat,chiar cu telefonul o multime de flori,pomi,case si ce  mi-a  mai iesit in cale.Ma incarca pozitiv o astfel de plimbarica si-mi umple o zi cu mai putine activitati.