sâmbătă, 27 martie 2010

miercuri, 17 martie 2010

Ce sa fac?

Ce vreme de te scoate din sarite! Ma apasa in crestetul   capului si ma apuc de curatenie sa ma aleg cu ceva,pentru ca altele erau prioritatile.Azi am reusit sa-mi iau avant macar in una din directii.Ea ma linisteste si ma incanta.Incepe sa-mi fie dor .

duminică, 14 martie 2010

O logica exista,dar nu e posibil

 
Cititi cu atentie
 
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).:
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară? 
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?
 

vineri, 12 martie 2010

Thea Maria


E timpul pentru Thea

Minunea mea creste,gangureste,rade se joaca si ne umple sufletele de bucurie.Are sase luni si jumatate,repede va face sapte.Mi se pare ca visez,astept sa se mareasca sa ne putem intelege.O sa-i povesteasca mamaie toata ziua si o sa-i fie o companie placuta,sper.

Mi se pare corect


Reflectiile
unei Maimute Anecdotice

Odata, o maimuta
din neamul Anecdotic,

Venind la sfat pe-o
creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt
foarte afectata!

Tot circula o vorba,
deloc adevarata

Ca omul ar descinde
din buna noastra rasa.

  Ba chiar ideea asta
îmi pare odioasa!

Si, zau, savantul
Darwin , tot neamul ni-l jigneste

Când spune cum ca
omul cu noi se înrudeste!

Ati pomenit vreodata
divorturi printre noi?

Copii lasati pe
drumuri sau arme de razboi?

Am inventat, noi,
cipuri si alte dracarii?

Insemne sataniste,
otravuri, smecherii?

Vazut-ati pe vreunul,
retras în jungla deasa,

Ca sa scorneasca arma
distrugerii în masa?

Tot ce lasam în urma,
când mai sarbatorim,

E biodegradabil.
Natura o-ngrijim.

Iar omul otraveste,
în fiecare zi,

Paduri, câmpii, si
ape, si zarile-azurii...

N-avem starlete porno
sau dive-travestiti,

Si, orisice s-ar zice,
nu suntem trogloditi!

Cine-a vazut în
hoarda la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de
sânge sau homosexuali,

Escroci, banditi,
gherile sau vreo tutungerie?

În neamul nostru
nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude
în stirpea noastra-aleasa,

Nici teroristi, nici
dogme, nici luptele de clasa..

Cât am batut eu
jungla, scuzati, n-am observat

În obstea maimuteasca
vreun cocotier privat.

Urmând calea cea buna
si, evident, corecta,

Adolescentii nostri
parintii si-i respecta.

În ierarhia noastra,
cum e firesc si drept,

Devine sef acela
viteaz, agil, destept,

Capabil viata obstei
s-o tina, s-o pazeasca,

De rele si primejdii
turma sa si-o fereasca.

Adesea seful nostru
îsi risca mândra blana,

Ca turmei sa-i
gaseasca loc de dormit si hrana.

Pe când, priviti ! La
oameni, fereasca Domnul sfânt,

Sefi sunt cei fara
suflet si fara de cuvânt,

Corupti, vicleni,
jigodii, cu gura cât mai mare,

Nebuni dupa putere si
dupa bunastare!

De turma lor n-au
grija nici cât un bob de mei,

Conteaza doar averea
si înmultirea ei.

Nu veti vedea
vreodata, cât soarele si luna,

O minte de maimuta
dospind în ea minciuna.

La om, tot ce
înseamna minciuna, intrigi, ura

Sunt legi de
referinta, a doua lui natura.

Chiar dac-as fi silita
de vreun laborator,

N-as deveni vreun Iuda
ori vreun informator...

Si iata înc-un lucru
din lumea mea, frumos:

La noi nu se
întâmpla razboi religios,

Nici sfinte
inchizitii, nici libertati în lanturi,

Nici chefuri dupa care
sa ne culcam prin santuri,

Nici ordine mondiala,
si nici nationalism,

Si nici vreo îndoiala
ce-aduce a ateism...

E-adevarat ca omul,
acest biped gunoi,
Arata ca maimuta, dar
n-a descins din noi!

miercuri, 10 martie 2010

O mai veni primavara?

E ceva timp de cand nu am mai scris.Am fost sa o ajut pe fi-mea.E ajutorul care-l dau cu multa placere,pentru ca trebuie sa am grija de Gargarita.Ma vaitam ca m-am plictisit de iarna,acu mi s-a acrit ,mi s-au srepezit dintii de atata zapada si fig.Deja trebuia sa fiu la gradina la data asta,asa ca nu se poate si mi-am aruncat o privire printre bloguri.Am citit de toate pentru toti.Tehnica,ca am o problema,nu prea ma pricep la calcularoare si citesc ce-mi trece prin mana sa mai recuperez,ca mor de oftica cand nu pot sa fac ce vreau  eu;am mai citit de familie,de copii,calatorii ,muzica si multe,multe altele.Am dat peste fete foarte talentate la scris.Ele sunt mai deschise,sincere,directe,pe cand baietii sunt scurti la scris si mai tehnici.Mai este o categorie a celor care se exprima greu si scriu si mai greu.Cum nu prea ma omor cu televizorul si vremea e cam aspra am petrecut cam mult timp pe calculator.Sa mai zicem de ce copii stau ore in sir si cu greu ii iei din fata calculatorului.Ma bag si eu ca musca in tot ce pot si-mi iese in cale.Am vazut ca multi se schimba cu blogul  de colo ,dincolo.Nu stiu care sunt avantajele,dar eu stau  aici si  ma extind.Nu sunt dependenta de ecran asa ca pot renunta oricand.